S-a născut în Sibiu la 27 noiembrie 1932. A copilărit și a crescut pe Valea Sadului. În compania tatălui său, un pasionat om de munte, a cunoscut frumusețile naturii, colindînd mai întîi în munții Cibin—Lotrioara. În 1948, fiind elev la Oradea, a activat în cadrul asociației Turismul popular - A.T.P., al cărui șef local era Alexandru Somogy. Timp de cinci ani, în acest grup de turiști-speologi, a umblat în Munții Apuseni. A participat, în 1951, la cercetarea avenului de la Bodfia în tovărășia cunoscutului cercetător speolog Tibor Jurisak. Terminînd studiile, în 1953 a fost repartizat la Uzina 6 Martie din Zărnești. S-a înscris în secția de alpinism a asociației Metalul-Zărnești, proaspăt înființată, unde a activat un an, după care s-a legitimat pentru asociația Celuloză-Zărnești, al cărui antrenor era Traian Flucuș. Cu această asociație a participat la campionatul republican de alpinism din 1956, ocupînd locul 3 (Traian Flucuș, Valentin Garner și Gheorghe Pop). În 1957 a revenit la asociația Metalul-Zărnești, transformată în asociația Energia și apoi Torpedo. Sub îndrumarea noului antrenor, Emil Fomino, Valentin Garner a ajuns la adevărata maturitate de alpinist. După plecarea lui Fomino, a rămas el ca instructor al secției, iar din 1962 ca antrenor. În afara activității de instructor și antrenor, a participat la concursuri, alpiniade și cupe. Valentin Garner a realizat 29 de premiere alpine, în cap de coardă, secund sau cap schimbat.

Premiere de iarnă:

        februarie 1957 — Creasta Vulturilor—Bucegi (Valentin Garner și Putz Werner);

        februarie 1957 — Brîul de mijloc din Piatra Craiului, de la Valea Crăpăturii și pînă în Șaua Funduri (Valentin Garner și Mircea Popescu; s-a mers patru zile, cu înnoptări în grote);

        ianuarie 1960 — Munții Făgărașului, Muchea Tărîța pînă în Vîrful Tărîța (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun și Lazăr Vilmoș);

        Creasta Podrăgelului (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun și Lazăr Vilmoș);

        februarie 1961 — Piatra Craiului, Creasta Piticului (Valentin Garner, Gheorghe Crăciun și Ștefan Ciortan);

        1957 Creasta Carpaților Meridionali (Valentin Garner, Florin Mihăilescu, Ion Cojaru și Nicolae Cojanu, în șaisprezece zile și jumătate, record nedepășit de nimeni pînă în prezent - 1984).

Activitatea de peste hotare:

        Cehoslovacia: 1965 — traseul Pușcaș, în Risy, grad V (Valentin Garner cu un ceh);

        Creasta Drăcia, grad IV (Valentin Garner și Ștefan Ciortan, cap schimbat);

        1969 — Tatra, peretele nordic al Ganeg, gradul VI (Wolfgang Ginzel și Valentin Garner, cap de coardă);

        traseul Oschelpanzer, grad VI (Valentin Garner și un ceh, cap schimbat);

        1974 — Ceski ray — Munții Elbei (Valentin Garner cu alpiniști cehi și din R.D.G.);

        1979, în Ceski ray (Valentin Garner a urcat, cu cehii, 17 trasee, din care în zona SKA-LAK, 1. Draci Vez (Draci sporo), grad VII—Fisură; 2. Kapelnic (Sesghke weg), gradul VII; 3. Majak (Merl-eke), gradul VII, muchie; în Munții Elbei: 1. Talwăchter—Ost-kante, grad VI; 2. Ekerweg, gradul VII, Karl Heinz Syptetz; 3. Hoher Torstein—Sudwand, gradul VII B; și 4. Falkenstein—Sudriss, gradul VII A;

        1970, Turcia: Ghețarul nordic Erciyes (Ionel Coman și Valentin Garner);

        1975, Hinducuș, Afganistan (Ionel Coman, Anton Demeter, Valentin Garner și Zoltán Kovács);

        1977, Austria — Wilder Kaiser, traseul diretissima din Christaturm, gradul VI (Valentin Garner, Leo Schlechter și Anton Demeter);

        Fleischbank—Ostwand, gradul V (Valentin Garner și Richard Mitterer);

        Grossglockner—Pal-lavicinirinne (Valentin Garner, Richard Mitterer, Leo Schlechter și Anton Demeter);

        Strahlhorn, Adlerhorn, Rinpfischhorn—Elveția (Valentin Garner, Anton Demeter și Thomas Trubswetter);

        1977, Franța: Mont Blanc, dinspre Dome du Gouter, Mer de Glace (Valentin Garner și Anton Demeter).

Pentru activitatea depusă ca alpinist, Valentin Garner a primit titlul de maestru al sportului la alpinism.