S-a născut în comuna Reviga, județul Ialomița, la 17 septembrie 1919. A sosit în București în 1933, unde a lucrat ca tipograf la ziarele Adevărul și Dimineața. Dorind să-și schimbe munca, s-a îndreptat, doi ani mai tîrziu, într-un tren de marfă, spre Brașov. Prins fără bilet, controlorul s-a purtat frumos cu el și, ascultîndu-i păsul, l-a trimis la un prieten, cioban în Piatra Mare, dîndu-i și cîteva ziare să le ducă acestuia. A stat la baci două săptămîni învățînd muncile de la stînă și cunoscînd împrejurimile. La îndemnul ciobanului, s-a întors în București, dar șederea pe muntele Piatra Mare, ca și trimiterea lui în 1935 într-o tabără de muncitori poligrafi în Munții Apuseni, la Vidra de Sus, l-a legat de munte, încît, de acum încolo, a început să meargă în fiecare duminică în Bucegi sau pe Clăbucet. În 1955, sindicatul Uzinei Tractorul l-a trimis la o școală de ghizi, alpinism și arbitrii, unde i-a avut conducători pe Ion Vlădăreanu, Ion Drașoveanu, Alexandru Floricioiu și Norbert Hiemesch. Din 1961 a devenit instructor de alpinism și a lucrat în cadrul asociației Creația— Brașov pînă în 1978. Ca alpinist și cățărător, Păun Busuioc a efectuat nenumărate escalade, realizînd mai multe premiere.

Păun Busuioc are o mare dragoste pentru munte, pentru adevăratul alpinism. Timp de cincisprezece ani, cît puterile l-au ajutat, s-a dedicat cu pasiune îndrumării tinerilor din asociația Creația—Brașov, dintre care menționăm pe Eugen Bindu, Viorica Gheoarcă, Gheorghe Crișan, I. Dragomir, frații Kope, C. Constantinescu, Mircea Opriș, Adrian Tănase și alții. Participînd la alpiniade și campionate republicane de cățărătură, iarna și vara, i s-au conferit mai multe diplome și medalii. A colaborat la Buletinul alpin (Brașov) și este autorul mai multor poezii cu subiect de munte.