Cea mai însemnată însă, care avea să dea un mare avînt alpinismului românesc şi căţărăturii, a fost şcoală de alpinism de vară de la cabana Curmătura, din Piatra Craiului, organizată de secţia de turism a C.G.M. În perioada 1 august — 1 octombrie 1950, şcoala şi, respectiv, elevii s-au bucurat de un sprijin larg al organizatorilor. Prin această scoală s-au perindat patru serii a cîte 32 elevi, fiecare serie urmînd cursurile timp de 15 zile4. Ca teren de exerciţiu, cursanţii au avut întreg masivul Pietrei Craiului. Recrutarea participanţilor s-a făcut de către sindicate din rîndul muncitorilor tineri. Instructori erau: Mircea Gheorghiu, Constantin Georgescu, Nicolae Petit, Erwin Csallner, Petre Strat, Mircea Bogdan, şi alţii. Ca medic, a fost desemnat Octavian Popescu. Dintre cei care au şi rămas legaţi de munte, se numărau: Aurel Irimia, Constantin Radu, Gheorghe Udrea, Traian Flucuş, Ion Puşcaş, Stan Florin, Petre Bogoiu, Ion Mihai, Paul Fozocoş, Constantin Nemeş, Şerban Severin, Ion Balteş, Nicolae Lorincz, Gheorghe Atanasiu, I. Ionescu, Ion Boitorii, Ion Andreica, Remus Stoicovici, Ion Wasi, Victor Măciucă etc.
În 1953 s-a izbutit o rodnică cercetare a Peşterii Ialomiţei efectuată de către Daniel Coman, cercetător al Academiei şi colaborator al Comitetului Geologic, Mihail Şerban, şef de lucrări la Institutul de Speologie din Cluj, Iosif Viehmann, profesor de ştiinţe naturale şi colaborator al Comitetului Geologic, Maria Pintea, asistentă la Institutul de Speologie din Cluj, medicul J. Saragea şi L. Fronescu, student la geologie. Pe toată durata cercetării alpiniştii Ion Mihai şi Valentin Atanasiu au oferit echipei de cercetători un sprijin competent şi susţinut, colaborînd efectiv cu aceştia la mai toate acţiunile întreprinse.