Ruta are 4 lungimi şi are caracter de „direttissima” cu intrare în dreapta de traseul Hardy şi ieşire în stânga de traseul Suzana, în vârful Ţancului Mic. Stânca este deosebit de compactă, iar dificultăţile culminează în lungimea a 3-a. Titus a fost secondat de Cătălin Pădure (Bătrânu) şi Adi Cernea. Pe parcurs au fost folosite 20 de asigurări fixe intermediare (19 ancore mecanice, plus 1 piton) şi câte 2 ancore în regrupări.

Prima lungime: Din punctul de intrare pe fisura din traseul Hardy, se traversează dreapta la echilibru 3m pe alveole bune până se prinde prima asigurare, un spit, care odată depăşit, conduce într-o fisură oblic stânga, ce primeşte un friend mai mic dacă e necesar. Prizele bune şi un peu ajută depăşirea fisurii, la al cărei capăt se poate fixa un friend. Faţa de deasupra cere o ridicare mai delicată, dar prizele redevin mari. Un alt spit marchează trecerea pe o nouă faţă, unde înclinarea peretelui revine la verticală. Traseul continuă uşor oblic dreapta, unde întâlnim alte 2 spituri succesiv, aflate la distanţă de aprox. 3m unul de altul. În această zonă, pasajele sporesc în dificultate. După ultima asigurare, traseul virează uşor stânga, traversând o faţă căzută, apoi sus 2m pe o rampă şi stânga până pe o platformă confortabilă înierbată unde regrupăm, la 6m deasupra primei regrupări din Hardy. 30m, grad 7a

A doua lungime: Platforma de regrupare o depăşim prin stânga, trecând un pasaj mai dificil, impus, de echilibru, până prindem primul spit. Deasupra lui traseul întâlneşte tr. Hardy, cu care parcurge câţiva metri în comun (ieşirea din lungimea a 2-a din Hardy), pe o faţă căzută. Când întâlnim brâna de deasupra, punctată deasupra cu un spit, nu traversăm, ci depăsim spitul prin dreapta, direct pe faţa de deasupra, printr-o ieşire mai dificilă. Un nou spit mai sus, pe faţă, ne conduce într-un diedru înclinat şi foarte deschis, dar pe care nu mai sunt asigurări. Aici potenţialul de cădere este mai mare. Pasajul de liber este mai tare şi fin la final, culminând cu ieşirea deasupra, pe rampa din Hermann Buhl, la o regrupare cu 2 ancore chimice. Nu regrupăm aici, ci ieşim frontal sus spre dreapta, asigurând spitul jalon de deasupra. Regruparea o prindem după câţiva metri de traverseu pe prize mari. 30m, grad 6b

A treia lungime: Are un parcurs deosebit de consistent în pasaje tari, este foarte atletică şi spectaculoasă, dar nu prezintă riscuri. Practic o faţă de 35m care începe domol şi surplombează în final, pe ultimii 5m. Conţine 7 spituri. Plecarea până la prima ancoră este uşoară, pe prize bune. Ridicarea peste prima ancoră se face pe prize foarte mici, la mâini şi la picioare, pentru picior este o mică treaptă esențială, de echilibru şi gheară. Depăşirea celor de-a 2-a şi a 3-a ancore este şi mai dificilă, prizele fiind simbolice şi depărtate, dar a 4-a ancoră se asigură din prize bunicele, iar faţa de deasupra e cu adevărat fină. Două prize de un deget şi lipsa prizelor la dreptul fac pasajul foarte dificil. Mai sus un bidoigt şi alte prize bune conduc la a 5-a ancoră, dar cum tot ce e bun ţine puţin, revenim pe prize proaste şi puţine, dar peretele mai "cade" puţin. Făcând un mic traverseu spre dreapta găsim o alveolă bună la mână, urmată de nişte praguri mici şi riglete uşor stânga sus. Asigurăm a 6-a ancora şi urmează o ridicare fără mari dificultăţi. Prizele sunt bunicele, dar peretele începe să surplombeze şi efortul este mare. Pasajul ce urmează se face în semicerc spre stânga, în partea lui finală (sub ancora 7) având prize mari la mână. Finalul lungimii este un liber în sus şi uşor stânga până ce prindem regruparea, comună cu Suzana, într-un mic "balconaş", deasupra surplombei. 30m, grad 7b-7c

A patra lungime: Faţa ce barează plecarea pe ultima lungime se depăşeşte frontal, prima asigurare fiind destul de aproape. O prindem cu ajutorul unui prag şi a două alveole, din care prima este proastă. Urmează două prize mari, întâi un bidoigt de stânga şi apoi la dreapta o gaură laterală, a doua asigurare, şi ieşirea pe o faţă cu prize mai mari, dar totuşi nu uşoară. Frontal deasupra o fisură ne conduce la a 3-a ancoră, punct din care traversăm 1m dreapta pentru prize mai bune. Pasajul ce urmează se trece cu ajutorul unor fisuri inverse, uşor friabile. Deasupra găsim un prag de gresie şi o alveolă, de unde asigurăm a 4-a ancoră. Pasajul următor este depăşit uşor dreapta, dar revenim pe o rampă, iar spre stânga găsim o priză mare, urmată de o nouă faţă cu bolovani mari ca nişte pepeni, încastraţi. Ajungem pe o mică brână, iar nişte jnepeni ne barează ieşirea în creastă. Traseul nostru continuă pe faţa de deasupra, pe lângă jnepeni, prin stânga lor, până la ieşirea în creastă, aproape de vârf, unde traseul ia sfârşit. Asigurarea o facem la nişte rădăcini groase de jneapăn. 30m, grad 6bplus

ClimbRomania

Matei Popovici

Prime repetări

Premiere rotpunkt

Comentarii