Puiu Petriu

Aurel „Puiu” Petriu, student în anul patru la Facultatea de Geografie din București, era un îndrăgostit pasionat al muntelui. Cunoscător al multor masivi, Puiu Petriu a întreprins cu temerități multiple escalade, mai ales în abruptul Bucegilor și în peretele apusean al Pietrii Craiului, făcând însă și excursiuni de cursă lungă, printre care și aceea de străbaterea masivului Retezat, în timpul iernii.

Înzestrat cu alese calități sufletești, Puiu Petriu era iubit și apreciat în cercul colegilor de la Facultate și al cunoscuților din lumea turistică-alpină a țării noastre.

Puiu Petriu dorea de mai multă vreme să escaladeze fața vestică a Pietrei Altarului. În 29 mai 1948 a încercat împreună cu Iosefina Petroff să urce traseul care avea să-i poarte numele - Fisura Petriu. El atacă Bardosul pe versantul său vestic. Traseul ales, dur pentru începutul sezonului alpin estival (luna mai), ploaia care n-a contenit toată ziua și răspunderea morală (era secondat de o fată), i-a îngreunat înaintarea, încît după o zi de lucru, cucerise mai puțin de o treime din perete; în faptul serii caută un loc pentru bivuac. O mișcare greșită desprinde cîteva lespezi, una strivind în cădere frînghia, aceasta cedează și Petriu se prăbușește, strivindu-se de pietrele din Pârâul Lapoș.