Născut în București la 25 noiembrie 1943, a urmat cursurile Liceului Nicolae Bălcescu. În anii liceului a practicat tenisul și rugbiul. A mers la munte pe cînd era copil, însoțit de bunicul său, care-și petrecea verile la Sinaia sau la Cheia. Astfel, a urcat la Vîrful cu Dor și pe platoul Bucegilor, ori pe potecile muntelui Ciucaș. În 1962 s-a înscris la Institutul de Construcții și a optat pentru secția de alpinism a Clubului Știința, unde a avut conducător pe Alexandru Filip, iar instructori pe Gheorghe Peteu, Igor Popovici, Petre Suciu, Bebe Condor. Ca începător, a parcurs văile din masivul Bucegi, atît vara cît și iarna, reușind în felul acesta o cunoaștere a masivului și un antrenament temeinic. A participat la Alpiniadele organizate de forurile conducătoare și mai tîrziu la Campionatele republicane de alpinism.

Pe parcursul anilor, Mircea Săndulescu a realizat și o serie de premiere alpine, atît vara cît și iarna.
Premiere de iarnă, în Bucegi:
1966 — traseul Lespezile (Nicolae Tătulescu, Mircea Săndulescu);
30 decembrie 1973 — varianta Fisurii Albastre (Petre Santo, Mircea Săndulescu).

Ascensiuni peste hotare, Polonia:
1971 — 3 septembrie, traseul Uznansky, din peretele sudic Zabi-Mnich, grad V și traseul Uchmansky, în Kopanad-Vrotami, grad V (Mircea Săndulescu, Nicolae Tătulescu);
4 septembrie — traseul Uztupsky, din peretele vestic Zabi-Mnich, grad V (Mircea Săndulescu, Kostek (alpinist polonez), cap schimbat);
5 septembrie — traseul Orlovsky, din peretele nord-vestic Mnich, grad V (Mircea Săndulescu, Kostek, cap schimbat).
Caucaz:
1979 — Elbrus, Pic Vuleia, Pic Sciurovski (Mircea Săndulescu, Liliana Becea, Teodor Tomov, Victor Sofronie, George Ionescu).

Mircea Săndulescu a avut și o activitate organizatorică în cadrul subcomisiei de alpinism a municipiului București, ocupîndu-se cu propaganda și participînd la întocmirea Buletinului informativ editat de această comisie.

După 1989 a făcut parte din Clubul Alpin Român.