La 16 iulie 1961 în Piatra Craiului a participat la etapa a doua a Alpiniadei de vară cu echipa Metalul 23 August (antrenor Ion Chiciorea) unde s-a remarcat alături de Voicu Tolan și Teutsch Henz.
În zilele de 12 și 13 august 1961 s-a desfășurat în Bucegi etapa a II-a, de vară a alpiniadei organizate de Comisia de Alpinism București, unde a urcat cu Marius Aniția (Știința) traseul Fisura Mult Dorită.

De asemenea în august 1961 cu Valeria Tudoroiu a urcat traseul Central din Peretele Padina Lăncii și Peretele Central al Marelui Grohotiș.

Cu Madlena Breahnă în 1961 a urcat în Piatra Craiului creasta Medardus și în 1962 în Bucegi traseul Eftimie Croitoru, iar în Cheile Bicazului Creasta Hornului Roșu.

În 1962 a făcut parte dintre instructorii de alpinism de la Știința, Mircea Săndulescu fiind unul dintre elevii săi.

Alături de Robert Domneșteanu a reușit prima parcurgere de iarnă a traseului Fisura Albastră Directă, finalizând ascensiunea după 2 nopți petrecute în perete (30 decembrie 1962-1 ianuarie 1963).

După cum am arătat, la începutul anului 1963 alpiniștii au avut o mare realizare, premiera de iarnă a Fisurii Albastre, iar în februarie escaladat Creasta Arpășelului din Munții Făgărașului, care din nefericire s-a soldat cu un tragic accident... Secția alpină a clubului Știința instalase o tabără la cabana de la lacul Bîlea din Munții Făgărașului. În dimineața de 7 februarie 1963 au plecat de acolo patru tineri alpiniști care și-au propus să parcurgă creasta Arpășelului, de la vest la est. Primul - Marius Aniția - era student la medicină, un om plin de dîrzenie; al doilea — Igor Popovici, era un matematician care aplica rigorile acestei discipline și cu prilejul ascensiunilor. Ceilalți doi erau alpiniști hunedoreni, Ion Silca și Constantin Zamfir și își făceau studiile la București, fiind cunoscuți prin performanțele obținute în țară și peste hotare. Seara ei nu s-au mai întors la cabană. Prietenii, de îndată ce au aflat de dispariția echipei, au plecat din București pe același traseu, au descoperit și au fotografiat ultimele lor urme lăsate în zăpadă. În ziua de 11 februarie, către ora prînzului, ajungînd în punctul cel mai înalt al crestei Arpășelului, aceștia au descoperit urmele care dovedeau că echipa a trecut pe acolo, după efectuarea traseului. Către sfîrșitul primăverii, topirea zăpezilor a descoperit patru trupuri neînsuflețite legate prin aceeași coardă. Aniția a avut asupra sa un aparat fotografic încărcat cu un film color sensibil. După developarea filmului, fotogramele au constituit dovada incontestabilă a parcurgerii crestei de către echipa care a avut acest tragic sfîrșit. În amintirea celor dispăruți, studenții au înălțat acolo un obelisc.