Radu Constantin
5 premiere
Intră în cont și contribuie la documentarea traseelor.
Descriere
În luna septembrie 1952 s-a numărat printre instructorii școlii de alpinism de vară de la Peștera Ialomiței.
* * *
În 1951, după vreo șaptezeci de metri de escaladă din Fisura Albastră, echipa formată din Aurel Irimia și Emilian Cristea a părăsit-o, intrînd într-o variantă, în dreapta. Anul următor, cei doi cățărători au ajuns la optzeci metri sub creastă, de unde nu au mai putut avansa, încercările ulterioare, cu șederi de trei patru zile în traseu, nu le-au adus nici un avans. Șeful clubului din care făceau parte i-a chemat și le-a pus în vedere să facă această escaladă, altfel le va tăia orice subvenție. Față de acest „ultimatum", alpiniștii Irimia și Cristea au urcat din nou pe drumul de acum cunoscut și au stat cinci zile în perete. În punctul de unde nu au mai putut avansa. Nu se inventase pînă atunci sistemul de sfredelire a stîncii și nici pitoanele de expansiune. Epuizați după această ședere prelungită, au cerut celui de al treilea membru din echipă Radu Constantin, ce se afla în circurile Văii Albe, sa vină în creastă cu frînghii pentru a-i scoate din acel loc. Acesta s-a executat. A luat cu el două corzi de cîte optzeci metri fiecare, a trecut pe la refugiul Coștila în speranța că va mai găsi acolo pe cineva să-l ajute. Negăsind pe nimeni, a pornit singur cu povara pe Valea Coștilei, către creastă. Cînd a ajuns acolo se înnoptase astfel că nu mai putea dirija corzile către locul unde se aflau colegii lui. În discuțiile purtate, au hotărît să amîne operațiunea pentru a doua zi. Constantin Radu a depozitat tot materialul în creasta Văii Albe și s-a dus la cabana Caraiman unde a dormit. Dimineața a plecat pe întuneric de la cabană și a sosit în creastă o dată cu zorile. De acolo, din creastă, după ce a legat la capătul celor două corzi o țeava, le-a lăsat în jos. În timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tracțiune de sus, cei doi au mai bătut cîteva pitoane în fisurile apărute în cale.
* * *
Anul 1967 a adus schimbări în organizarea alpinismului românesc. O dată cu transformarea Uniunii de Cultură Fizică și Sport în Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, s-a înființat și Federația Română de Turism-Alpinism, în locul Comisiei Centrale de Alpinism. (...) În cadrul Comisiei tehnice centrale de alpinism Radu Constantin s-a ocupat de afilieri-legitimări-transferări.
* * *
În 1951, după vreo șaptezeci de metri de escaladă din Fisura Albastră, echipa formată din Aurel Irimia și Emilian Cristea a părăsit-o, intrînd într-o variantă, în dreapta. Anul următor, cei doi cățărători au ajuns la optzeci metri sub creastă, de unde nu au mai putut avansa, încercările ulterioare, cu șederi de trei patru zile în traseu, nu le-au adus nici un avans. Șeful clubului din care făceau parte i-a chemat și le-a pus în vedere să facă această escaladă, altfel le va tăia orice subvenție. Față de acest „ultimatum", alpiniștii Irimia și Cristea au urcat din nou pe drumul de acum cunoscut și au stat cinci zile în perete. În punctul de unde nu au mai putut avansa. Nu se inventase pînă atunci sistemul de sfredelire a stîncii și nici pitoanele de expansiune. Epuizați după această ședere prelungită, au cerut celui de al treilea membru din echipă Radu Constantin, ce se afla în circurile Văii Albe, sa vină în creastă cu frînghii pentru a-i scoate din acel loc. Acesta s-a executat. A luat cu el două corzi de cîte optzeci metri fiecare, a trecut pe la refugiul Coștila în speranța că va mai găsi acolo pe cineva să-l ajute. Negăsind pe nimeni, a pornit singur cu povara pe Valea Coștilei, către creastă. Cînd a ajuns acolo se înnoptase astfel că nu mai putea dirija corzile către locul unde se aflau colegii lui. În discuțiile purtate, au hotărît să amîne operațiunea pentru a doua zi. Constantin Radu a depozitat tot materialul în creasta Văii Albe și s-a dus la cabana Caraiman unde a dormit. Dimineața a plecat pe întuneric de la cabană și a sosit în creastă o dată cu zorile. De acolo, din creastă, după ce a legat la capătul celor două corzi o țeava, le-a lăsat în jos. În timpul parcurgerii celor optzeci de metri cu tracțiune de sus, cei doi au mai bătut cîteva pitoane în fisurile apărute în cale.
* * *
Anul 1967 a adus schimbări în organizarea alpinismului românesc. O dată cu transformarea Uniunii de Cultură Fizică și Sport în Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport, s-a înființat și Federația Română de Turism-Alpinism, în locul Comisiei Centrale de Alpinism. (...) În cadrul Comisiei tehnice centrale de alpinism Radu Constantin s-a ocupat de afilieri-legitimări-transferări.
Se încarcă traseele...
Surse
Radu Titeica, Niculae Baticu - Pe crestele Carpatilor, Editura Sport Turism, 1984
© 2026 ClimbRomania. Toate drepturile rezervate.