Halina Lascăr a constituit în alpinismul românesc o excepție. La vîrsta cînd nici un bărbat nu a îndrăznit sa se apuce de cățărătură, în jur de patruzeci de ani, Halina a făcut-o, deși în prealabil nu practicase nici un sport. A apărut printre alpiniștii secției Metalul București în toamna anului 1963, făcînd cîteva „plimbări". În 1964, în aprilie, a urcat Valea Gălbenelelor, apoi Creasta Coștila—Gălbenele (Ion Chiciorea, Halina Lascăr și Nicolae Moldoveanu), traseul Roșculeț (Nicolae Moldoveanu, Halina Lascăr ș.a.), Furcile (Ladislau Biro și Halina Lascăr), Creasta Picăturii; între 30 august și 6 septembrie, cu Nicolae Moldoveanu a suit în Colții lui Barbeș mai multe trasee, efectuînd și o premieră. În același an a început să și schieze. În 1965 a schiat toată iarna și a mers pe mai multe văi cu zăpadă. După ce a trecut iarna, a repetat de mai multe ori traseele deja cunoscute, a participat la tabăra de cățărătură de la Padina, și, ca o consecință, la 15 august, a făcut ascensiunea Fisurii Artei din Cheile Bicazului, grad VI B (Halina Lascăr ș.a.), iar la 21 august a escaladat în cap de coardă Fisura Mult Dorită, grad VI A, fiind prima femeie cap de coardă pe acest traseu, secund fiind Nicolae Moldoveanu. În urma unei fracturi căpătate la schi în martie 1966 a trebuit să renunțe la cățărătură.