Andrei Ghițescu

Fiul Mariei Eliza (născută Papacostea), licenţiată în litere, şi a lui Constantin Ghiţescu (1898-1955), medic chirurg.
În copilarie, la cea mai frageda vârsta, din dorinta tatalui, a învatat 3 limbi de circulatie universala: germana, franceza şi engleza. Tot la stăruinţa tatălui împreuna cu sora sa Micaela a luat lectii de pian. A urmat iniţial scoala germană. La terminarea şcolii primare a dat examen de admitere la Liceul Gheorghe Lazăr. Împreuna cu sora si mama mergea în vacanţă la Sinaia, prilej cu care urca pe munte. A studiat un an la Politehnică şi apoi nu a mai putut să continue studiie universitare. Neputând să studieze s-a apucat să repare aparate de radio şi fiind pasionat de alpinism, s-a dedicat acestei activităţi.
În turele montane s-a întâlnit de câteva ori cu partizani, pe care i-a ajutat. Dosarul întocmit de Securitate si aflat în custodia CNSAS este incomplet.
În data de 3 iulie 1955, a urcat pentru ultima oară un traseu, Trei Surplombe, alături de Remus (Bil) Stoicovici şi Via. A căzut, la pasul de ieşire din grotă şi i s-a rupt coarda de cânepă.
Prietenii îi spuneau Tumak, după personalul din filmul Tumak, fils de la jungle (Franţa, 1948, apărut iniţial în SUA in 1940 sub titlul One million B.C.).
Melodia preferată era Les feuilles mortes, Yves Montand, 1949.