Fiul Mariei Eliza (născută Papacostea), licențiată în litere, și a lui Constantin Ghițescu (1898-1955), medic chirurg.
În copilărie, la cea mai fragedă vârstă, din dorința tatălui, a învățat 3 limbi de circulație universală: germana, franceza și engleza. Tot la stăruința tatălui împreună cu sora sa Micaela a luat lecții de pian. A urmat inițial școala germană. La terminarea școlii primare a dat examen de admitere la Liceul Gheorghe Lazăr. Împreuna cu sora si mama mergea în vacanță la Sinaia, prilej cu care urca pe munte. A studiat un an la Politehnică și apoi nu a mai putut să continue studiie universitare. Neputând să studieze s-a apucat să repare aparate de radio și fiind pasionat de alpinism, s-a dedicat acestei activități.

În 1952 a activat în cadrul asociației Voința.

În vara anului 1954 a urcat împreunã cu Ionel Coman traseul Eftimie Croitoru.

În turele montane s-a întâlnit de câteva ori cu partizani, pe care i-a ajutat. Dosarul întocmit de Securitate si aflat în custodia CNSAS este incomplet.
În data de 3 iulie 1955, a urcat pentru ultima oară un traseu, Trei Surplombe, alături de Remus (Bil) Stoicovici și Via. A căzut, la pasul de ieșire din grotă și i s-a rupt coarda de cânepă.
Prietenii îi spuneau Tumak, după personalul din filmul Tumak, fils de la jungle (Franța, 1948, apărut inițial în SUA in 1940 sub titlul One million B.C.).
Melodia preferată era Les feuilles mortes, Yves Montand, 1949.