Sambata, pe 9 august, intr-o zi minunata de vara, am parcurs impreuna cu Alex Georgescu traseul Mosul cu Oile din turnul Goliat, Ciucas. De altfel, singurul traseu din acel turn. Pentru mine acest traseu are o importanta personala, fiind primul meu traseu de multi-pitch parcurs, in 2019 ca si secund, alaturi de Gabi Bazacliu.
Ne-am intalnit la ora 7:30 in Busteni, si dupa o scurta tura de cumparaturi, am plecat spre Pasul Bratocea, de unde incepe approach-ul spre traseu. Turnul Goliat se afla mergand pe traseul de banda rosie spre varful Ciucas, pe care il parasim spre stanga, fix langa un marcaj dintr-o sa, care ne indica ca mai este o ora pana la varf.
Peisajul din Ciucas este minunat si aparte, mai ales dupa ce toata vara ne-am plimbat aproape exclusiv in Bucegi. In zare se vad Bucegii, Piatra Mare, Postavaru etc. O splendoare vizuala.
Zona este, de asemenea, plina de turnulete de conglomerat majoritatea neexplorate, si peisaje foarte intinse. "We have Meteora at home", cum s-ar zice. Dupa aproximativ o ora jumate, ajungem la turnul nostru.
Urcam putin prin vegetatie si suntem la baza lui, la aproximativ ora 11. Cautam intrarea in traseu si incepem sa ne echipam. Dupa ce mancam si trecem peste lenea pe care ti-o induce peisajul, ne apucam de traseu. Lasam un ghiozdan la baza traseului, lucru recomandat pentru lungimea a doua. Exista o fisura in care se poate ascunde. O sa pun gradele pe fiecare lungime asa cum le-am simtit eu, care sunt cat de cat in asentiment cu parcurgerile precedente si topo-urile gasite.
LC1: Prima lungime de coarda nu este foarte lunga, aproximativ 20-25m. Are cam gradul 5b+/5c, fiind o fata cazuta la plecare, urmata de o mica bavareza pe la jumtate. Este asigurata decent, exista si spituri, dar si pitoane care inca arata solid. Se urmeaza cat mai spre dreapta, de altfel, pe linia protectiilor. Lungimea se termina intrand literalmente "in munte", intr-un horn destul de lat, unde si regrupam. Exista o varianta care ocoleste intrarea in horn pe sub bolovanul incastrat si o ia la stanga pe deasupra lui, dar la prima vedere,si din descrierile existente, este mai grea.
LC2+LC3: Pe lungimea a doua pleaca Alex cap de coarda. Aceasta lungime este in totalitate o lungime de horn, de aproximativ 20-25m. Se urca cat mai adanc in horn, dar cu grija spre a nu ne bloca intrand prea mult. Prima protectie este un spit, la aproximativ 3m de regrupare, la care se poate ajunge usor. Se poate vedea in poza de jos (dreapta), pe fata stanga a peretelui.
Aceasta este cu siguranta o lungime de tipul "acquired taste". Primele dati cand urci astfel de hornuri, tendinta este fie sa te bagi prea mult in fisura, fie sa iesi prea mult in afara, si exista o stare constanta de stres si durere. Ca la catarat in general, de altfel, dar totusi cumva placut dupa o perioada. Recomandarea este cel care urca cap de coarda sa urce fara ghiozdan, deoarece exista un risc de a te bloca destul de serios din cauza faptului ca urci prea adanc in fisura. Lungimea este asigurata decent, exista mici "runout-uri", dar faptul ca te aflii in horn iti ofera un anumit grad de siguranta, putand oricand sa faci un "chicken wings" sau sa te proptesti cu spatele, umarul, fundul etc. de unul din pereti pentru o "pauza" care transfera durerea de la picioare la restul corpului. Dupa primii 20m, se iese din horn pe fata si se urca cam 3-4m pana se ajunge deasupra ei. As spune ca si aici este un pas, care se simte destul de aerisit si pe picioare, mai ales dupa ce tocmai ce am perfectionat tehnica de horn. Imediat dupa ce iesim exista o regrupare. Aici Alex a ales sa mai urce inca ~10m pe fata cazuta respectiva, pe langa tavanul din dreapta care te forteaza sa mergi foarte aplecat si sa regrupeze mai sus, legand astfel LC2 si LC3. As zice ca LC2 e cam un 5c, iar LC3 este un 5b, dar care se simte altfel dupa ce tocmai ai stat jumatate de ora in horn.
Astfel, LC3 se termina in acest "culoar" din munte, unde avem trei spituri! Stam putin aici sa ne odihnim si sa admiram peisajul. Se poate observa imediat creasta care duce spre Varful Ciucas. Fiind o zi frumoasa de vara, as zice ca erau sute de oameni care au trecut pe acolo.
LC4. Lungimea este foarte scurta si incepe imediat la terminarea culoarului. Are aproximativ 10m si un singur pas imediat dupa plecare si partea de sus este pe iarba. Pe peretele din stanga exista un spit, imediat in zona de unde incepe portiunea de iarba, care se poate rata daca nu esti atent, dar merita asigurat. Pasul in sine nu este mai mult de 5b. Imediat se ajunge la regruparea spre ultima lungime, la baza unei fisuri de cam 2m lungime. Aceasta regrupare are un spit si un piton, legate intre ele cu o cordelina, iarasi noi am mai pus pentru poze inca 2 frienduri, galben si albastru.
LC5. Ultima parte iese "in soare", plecand de la baza fisurii din regrupare. Are cam doi pasi, iar lungimea este cotata cu "6+", deci 6a francez. Pe aceasta lungime plec eu. Dupa vreo 3 plecari esuate si coborate pe iarba, gasesc in sfarsit prizele potrivite pe care sa ma ridic. In principiu exista o dreapta in fisura si la mana stanga o pietricica. Este destul de incofortabila plecarea, mai ales ca picioarele sunt "ascunse" fiind putin de tot si pe spate. Dupa pasul acesta urmeaza o sectiune de fata cazuta, nu foarte grea. Imediat dupa, incepe o noua fisura, asigurata cu un spit. Pasul acesta de la jumatatea lungimii mi-a pus putin probleme si am stat in coarda sa il analizez mai bine. Tendinta initiala este sa intri in fisura, insa dupa cateva nereusite si o pauza de curatat vegetatia de la baza ei, gasesc o solutie evitand practic fisura folosindu-ma de cei doi pereti exteriori la picioare si gasind o prizuta decenta la mana stanga. Avand spitul imediat langa iti permite sa incerci cateva variante, deci se poate lucra de mai multe ori pana se ajunge la situatia de a "ne trage de bucla". Pasul poate fi facut usor si la artificial "A1", facand o mini-scarita dintr-un anou pus in acel spit si trecand mai sus. As zice ca ambii pasi, atat la plecare, cat si acesta de la mijloc sunt cam de 5c+/6a francez, deci pot fi facuti linistit la liber.
Ultimii ~10m dupa acest pas se transforma intr-un exercitiu de atentie. Nu am mai gasit nicio protectie pana sus, si zona devine mult mai friabila si cu mult mai multa vegetatie. Aici ar fi mers un friend albastru (WC/BD marimea 3), dar l-am pus in regruparea de jos asa ca nu il aveam cu mine. NB: nu mai lasa echipamentul in regrupare. Sus, imediat sub varf se afla un spit vechi, plus inca doua legate cu lant mai noi. Regrupez aici, "piui" de fericire, "piuie" inapoi si oamenii din creasta, pun dispozitivul de filat il aduc si pe Alex.
Ne punem bocancii, urcam cei trei-patru metri pana pe "varf" si ne pregatim de rapel.
Peisajul este mirific, cu munti la 360 grade. Practic traim o panorama: link.
Din regruparea din top se poate face un singur rapel pana la baza peretelui cu doua semicorzi de 60m pe directia pe care am urcat. Ajung la fix pana jos si mai ramane 1m de coarda dupa ce s-au intins bine! Altfel, pe linia de rapel putem cobori in regruparea de la plecarea pe LC4 (capatul tunelului), de unde este o alta statie de rapel.
La 4:30PM eram la baza traseului si cu energia ramasa am urcat repede si pe Varful Ciucas. A se vedea ca am venit imbracat tematic.
Apoi, o luam "la alergare" in jos si la ~18:30 eram la parcare inapoi. La 21:15, dupa o ora jumate intre Predeal si Busteni eram "La Etaj" unde am mancat si ne-am intalnit cu alti prieteni care fusesera si ei pe munte sa povestim. Super tura, recomand traseul!