Prima L.C. începe de pe Brâul cu Jnepeni, dintr-un punct situat la cca. 25 m în stânga Fisurii Pintenului (cum privim spre Peretele Văii Albe). Escalada urmează mai întâi o față friabilă și un prag îngust, care conduc spre dreapta, sub un pasaj în diedru.

A 2-a L.C. se desfășoară pe o față spălată, care impune un mers foarte atent peste pasajul surplombant și înierbat ce-l formează în partea superioară. De aici, traseul se dirijează în diagonală către stânga, până la baza peretelui ce se prăvălește vertical din Vârful Pintenului și a cărui rocă prezintă o foarte caracteristică nuanță ruginie.

O treaptă stâncoasă (a 3-a L.C.) și apoi un brâu îngust conduc spre dreapta, la baza Fisurii Pintenului.

Porțiunea următoare (a 4-a L.C.) se escaladează la coardă dublă, până la înălțimea unei prime grote barate în partea superioară de o surplombă dificilă.

Din acest punct (a 5-a L.C.) ieșim complet pe fețe, escaladând un nou pasaj surplombant, însă cu prizele solide, iar printr-un horn vertical atingem o a doua grotă, situată pe acest parcurs de o excepțională asperitate.

În continuare, trecem direct și cu ajutorul scărițelor (a 6-a L.C.) peste o nouă surplombă, după care efectuăm un ramonaj dificil prin hornul imediat următor. La capătul acestuia pătrundem, printr-o fereastră săpată în piatră, într-o grotă adâncă, prin interiorul căreia ieșim, câțiva metri mai sus, pe o prispă îngustă, situată într-o poziție foarte aeriană.

Traseul celei de a 7-a L.C., care lasă în stânga câteva mici țancuri, poartă denumirea „La Turnuri". De pe prispa sus-amintită, urcând oblic spre dreapta, ajungem la baza unui perete, la limita căruia distingem un horn larg și acoperit cu vegetație.

Suntem în zona denumită ,,Hornul Verde". Escalada acestui obstacol (a 8-a L.C.) ia sfârșit într-o grotă de o înălțime neobișnuită în zona superioară a abruptului.

Dupa ce urcăm câțiva metri pe unul din pereții interiori ai grotei (a 9-a L.C.), executăm o traversare spre dreapta, până în punctul unde o nouă ,,fereastră" ne permite să revenim pe linia directă a traseului.

În continuare (a 10-a L.C.), după ce escaladăm cu ajutorul a 2-3 pitoane un perete de cca. 20 m, ieșim în Strunga Pintenului.

Ultimul pasaj (a 11-a L.C.) care conduce la vârf prezintă o înălțime de 20 m și urmează o față mai puțin dificilă, însă foarte expusă.

Din vârf revenim în Strunga Pintenului printr-un rapel de 20 m. De aici continuăm coborârea fie pe fața de sud-vest a Pintenului, printr-o serie de 5 rapeluri, fie urmând pantele înierbate și de o foarte mare înclinație ce ne conduc în punctul din care, traversând spre stânga (cum coborâm) Muchia Pintenului, ajungem în Brâul cu Jnepeni (Circul al 3-lea).

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - W Kargel, 2000