LC1 este în mare parte de artificial, cu câteva pasaje de liber de gradul 6plus impus. Regruparea este la circa 40m, la 3 pitoane legate cu coardă.

LC2 este în continuare dificilă, dar ceva mai scurtă şi cu multe pasaje de liber impus. La finalul lungimii traversăm dreapta pe sub tavanul unei grote şi regrupăm (aici unii căţărători intrau cu picioarele înainte în grotă, de unde şi numele traseului).

LC3 are la intrare un pas de liber peste tavanul grotei, apoi este aproape exclusiv de artificial pe fisura de pe mijlocul feţei.

LC4 trece peste niște fețe spălate cu pitoane fixate în alveole, apoi tavanul - pasajul caracteristic al traseului - şi o faţă echipată cu "caiele", apoi regrupăm pe o brână pe care ne putem retrage spre dreapta spre Scocul Ursului.

LC5 începe cu o faţă căzută, apoi ne înscriem pe o fisură de liber şi regrupăm sub o faţă surplombată.

LC6 începe cu o traversare spre dreapta, apoi trecem direct surplomba de deasupra şi continuăm cu pasaje frumoase de liber până pe o brână puternic înclinată.

LC7 începe cu un pas de liber (6plus) apoi puţin artificial şi stânga spre un mic diedru. Până la regrupare mai trecem o surplombă şi o faţă căzută.

LC8. De pe brâna cu bolovani unde am ajuns mai urcăm o lungime elementară fără pitoane.

Plecând de la Cabana Cheia, urmăm traseul spre brâna Caprelor până ce depășim zona santinelei. Privind peste râu identificăm ușor Hornul cu Peșteră, precedat de o pantă abruptă de grohotiș. La dreapta de horn, găsim pitoane pe linia unui diedru, ce constituie prima lungime din Tavanul lui Bebe.

Continuăm pe Creasta Stogșoare până în Scocul Ursului. Coborârea pe scos este abruptă, dar ne duce în cel mai scurt timp în firul văii Cheii.