Urcând Vâlcelul Hornului Clăii, intrăm la început pe fir, apoi angajându-ne pe feţele din stânga (firul vâlcelului fiind blocat de o surplombă şi având mult grohotiş instabil), ieşim după 10-12 min din nou în centrul vâlcelului. Urcăm treptele ierboase tot de pe stânga vâlcelului şi ieşim în arcul Hornului Clăii, de unde firul vâlcelului este barat de porţiuni verticale a căror parcurgere se poate face numai cu ajutorul pitoanelor.

Ne strecurăm pe stânga urcând 2 praguri mari de stâncă, aparent greu accesibile, ieşind după alte 10-15 min la nivelul unei brâne, care în acest punct este foarte bine evidenţiată. Brâna continuă atârnată deasupra peretelui, trecând peste Vâlcelul Lunii şi ieşind într-o zonă mai lată şi bogată în vegetaţie, punct în care Traseul Lunii se angajează în continuare în ultimele 2 lungimi, în faţa Pintenului Lunii. Brâna continuă cu mici traversee care impun multă atenţie, din care un pasaj de cca 15m constituie cel mai greu punct al porţiunii superioare. Brâna se îngustează şi va sfârşi într-un punct marcat de o grotă-tunel.

Dacă avem pitoane la noi, cu unu-două pitoane se poate depăşi faţa ce ne conduce în Vf. Pintenului Lunii, coborârea făcându-se pe Vâlcelul Lunii până ce atingem brâna în porţiunea de mijloc. Astfel facem drumul de întoarcere pe acelaşi itinerar. Coborârea pe Vâlcelul Lunii este întreruptă de o singură săritoare, care se ramonează în coborâre. Grohotişul mărunt de pe brână impune multă atenţie la mers.

Este necesară o coardă mai ales pentru începători.

De la Canton urmăm poteca de Brâna Caprelor. Din dreptul Vâlcelul Hornului Clăii începe traseul care în prima parte urmează chiar firul vâlcelului.

C.S.U. I.P.G.G. București, Buila-Vînturarița - Premiere alpine 1970