LC 1: De la Bolovanul din Circul 1 se parcurg câțiva metri cu pământ și stâncă friabilă până la o fisură care începe să se desfășoare ușor spre stânga. Atenție, deși este ușor, prima asigurare este cam sus (17 m). Regruparea este comodă pe o mică platformă de stâncă, la baza unei fisuri bine conturate. Toate regrupările din acest traseu au minimum o ancoră chimică sau un spit!

LC 2: Începe drept în sus, prinzând fisura amintită. Are o mică "burtică" puțin mai sus de regrupare. Lungimea este verticală, fisura merge frumos la bavareză și este puțin friabilă. La sfârșitul fisurii începe un traverseu la dreapta pe un prag de gresie. Dacă se traversează cu picoarele pe prag, asigurările sunt cam incomode, la nivelul picioarelor. Există și opțiunea cu mâinile pe prag și picioarele pe prize fine. Regruparea se face pe un mic prăguleț de stâncă.

LC 3: Deasupra regrupării, cam pe toată zona se află un tavan. Din regrupare se pleacă către stânga pe o fisură oblică care conduce la tavan. Urmează o porțiune incomodă pe sub tavan către stânga, pe un fel de poliță de gresie. În extremitatea stângă tavanul formează un diedru. Aici se traversează tot în stânga, și după încă 4 m se regrupează comod. Lungimea este spectaculoasă și scurtă.

LC 4: Din regrupare se traversează în stânga o muchiuță și apoi în sus pe o fisură care are o mică burtică. Se face puțin dreapta ca să se intre sub o arcadă mică. Se trece arcada apoi se traversează stânga 4-5 m. O ultimă față verticală conduce în traversare către stânga care dă în "Triunghiul de iarbă" unde se regrupează comod. Atenție, ultima parte (10-12 m) nu mai are nicio asigurare.

LC 5: Se urcă diedrul vertical de deasupra "Triunghiului de iarbă", cu atenție, prima asigurare fiind destul de sus (o ancoră chimică, cam la 5m de pământ) apoi ușor dreapta până în regrupare, peste o față cu muște. Vom vedea pe partea stângă o linie de pitoane pe un diedru, însă noi ținem dreapta.

LC 6: Se pleacă spre dreapta, apoi sus, către o mică grotă, se continuă dreapta, până la o fisură cu iarbă pe care se urcă, iar la capătul ei din nou ascendent dreapta până în regrupare pe un mic prag. Atenție, pe primul prag se observă  o regrupare pe 2 pitoane legate cu o cordelină, însă regruparea corectă este un pic mai la dreapta sus cam la 5 m. 

LC 7: Din regrupare se coboară către dreapta cam 6 m până la o muchie, loc în care se trece pe fața de dincolo de muchie, apoi se prinde o arcadă orientată tot către dreapta. Această arcadă conduce către regruparea de sub Amvon, care este pe un prag de gresie. Regrupare comodă.

LC 8: Este lungimea care trece "Amvonul". Se pleacă în sus ușor dreapta până la tavan, apoi pe sub tavan pe o poliță de gresie. Traversarea continuă trecând peste o muchie mică de gresie. La sfârșitul traverseului tavanul formează un diedru pe care se urcă. În acest pasaj atârnă o cordelină care facilitează trecerea. După diedru se face stânga și se prinde o fisură dificilă, ușor surplombantă care după câțiva metri conduce la regrupare. Regruparea este într-un mic diedru de stâncă și este comodă.

LC 9: Se pleacă spre dreapta trecând chiar deasupra regrupării peste o muchie, apoi se prinde o arcadă orientată tot către dreapta. Se trece o mică surplombă, pe care unii o trec prin dreapta, alții prin stânga (varianta mai ușoară), apoi o nouă fisură ne conduce în regruparea aeriană pe gresii.

LC 10: Se pleacă către stânga (3 m), apoi se urcă o față verticală prevăzută cu o ancoră chimică. În dreapta se prinde o fisură, care de jos NU se vede, cu prize bune. După ce se termină fisura se face traversare pe față în stânga până pe o mică brâniță, care conduce la baza unei arcade orientate către dreapta. Se merge pe sub arcadă, iar când se termină se trece deasupra pe fisură, și apoi ușor stânga până în regrupare pe iarbă.

LC 11: Este cea mai ușoară lungime a traseului, se pleacă către stânga mult, peste o mică fisură la început, apoi pe iarbă, până se prinde "Brâna Speranței" pe care se merge în dreapta până la regrupare.

LC 12: Se pleacă în sus pe o față friabilă, se face dreapta până sub o arcadă mare, pe sub care traseul continuă până la sfârșitul arcadei unde se transformă în fisură verticală. Traseul o ia în sus, cu o ușoară burtică finală. Regrupare comodă.

LC 13: Se pleacă în sus pe o fisură verticală, urmată de o fisură căzută, largă și fără asigurări, până sub o arcadă mare, apoi puțin pe sub arcadă. Apoi se traversează stânga pe o față ușor înclinată (cam 7 m) până se prinde o fisură înierbată care duce la regruparea situată la baza hornului final.

Lungimea 14: Este lungimea finală, un horn vertical foarte ușor, care iese într-o pâlnie de iarbă în Creasta Văii Albe.

Cea mai dificilă secțiune a traseului este cea mediană, respectiv LC 8, 9, 10, fiind și cele mai verticale.