Traseul Creația (Prințesei) - 6A, VIIplus

Partea interesantă a traseului sunt cele două lungimi cu aspect de diedru cu fisură largă ce încep din brâna Bivuacului I al Fisurii Albastre și se termină în traverseul ce părăsește Bivuacul II.

Asigurările fixe nu lipsesc cu desăvârșire, dar sunt distanțate (traseul a fost recondiționat, primind câte două ancore mecanice pe fiecare lungime și câte una în regrupări). Cățărarea nu este neapărat grea, însă destul de incomodă fizic și psihic (dificultățile constând în depășirea unor fisuri largi, surplombante).

Echipament folosit

• 12 bucle (dintre care 6 de 60 cm),

• un anou de 120 cm pentru bolovanul încastrat din LC 1, 

• un set de frienduri (mărimi echivalente BD C4 de la #.4 la #6) 

• un set de nuci din care am folosit doar două mărimi superioare în LC2.

LC1 - 50m. Pornește pe teren ușor prin depășirea unor blocuri încastrate, în care găsim și unul-două pitoane vechi, dar care primesc și frienduri medii spre mici. Continuă apoi pe un diedru căzut cu fisură largă, protejat de două pitoane vechi, bătute doar pe jumătate. Pe această porțiune am găsit și fulia de mașină de spălat despre care am auzit povești. Pe măsură ce diedrul începe să devină vertical, apoi puțin pe spate, fisura devine din ce în ce mai largă. După trecerea acestei porțiuni (largă, lungă și puțin pe spate, protejată la bază de o ancoră mecanică nouă), terenul devine mai ușor. Depășim vechea regrupare de pe pragul de gresie din dreapta (ancoră mecanică nouă pe fața din stânga). După o ridicare mai dificilă peste un bolovan, continuăm pe fisura ușoară și ieșim, pe teren friabil, în vârful plăcii pe care vom regrupa în regruparea comună cu traseul Cetatea Eternă.

LC2 - 15m. Scurtă și ușoară în teren foarte friabil - se traversează descendent până la ancora mecanică de la baza celui de-al doilea diedru.

LC3 - 40m. Nu are asigurări fixe în primii 10m, dar este solidă, primește asigurări mobile. Surplomba de deasupra se ocolește pe fața din stânga, apoi urmăm fisură solidă până pe o platformă unde găsim primele asigurări fixe ale lungimii. Continuăm pe o fisură frumoasă de mână, depășim un piton vechi, dar bun și trecem o burtică din fisură (asigurată cu ancoră mecanică). Fisura se îngustează și ne conduce, pe teren friabil cu prize la smocuri de iarbă, în regrupare.

Retragere

Continuând pe Albastra Moșului până în Creasta Văii Albe sau în rapel.

De la Refugiul Coștila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ține o mică crestuliță până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanț am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20m. De La Pândă facem stânga pe o potecuță îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Continuăm în sus spre Circul 1, până la bolovanul mare de sub perete.

Se iese în Creasta Văii Albe și se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanțuri. După ce se termină lanțurile se mai coboară 50m, apoi se ține potecuța de pe crestulița din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanț și ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Titus Gonțea - http://titusgontea.blogspot.ro/2009/07/traseul-sarutul-pamantului.html