Muchia și Vârful Claia Mare alcătuiesc în ansamblu un promontoriu înalt, ce se desprinde din Șaua Clăii Mari spre E-SE, între Valea Seacă a Jepilor (N) și firul Comorilor Clăii (S), culminând cu Vârful Clăii (sau Claia Mare), altitudinea 1863 m, a cărui față frontală ia sfârșit deasupra marilor păduri ale Văii Prahova.

Prin forma sa originală, Claia Mare constituie un element de relief caracteristic al acestei văi, al cărei peisaj îl domină în dreptul Buștenilor.

Din Șaua Clăii Mari, unde ia sfârșit ascensiunea Văii Seci a Jepilor, urmăm spre est coama, la început înierbată, ce face legătura cu Vârful Clăii Mari, ocolind cele două vârfuri care preced punctul culminant al Clăii. În continuare traversăm o porțiune de creastă foarte îngustă, mărginită de abisele adânci ale Văii Comorilor (in dreapta, spre sud) și Văii Seci a Clăii (stânga, spre nord), până în punctul unde aceasta devine inaccesibilă.

De aici coborâm într-o mică strungă, de unde urmăm fața dinspre Valea Seacă, după care, ajutându-ne de cablul fixat pe porțiunea mai expusă, urcăm în Vârful Clăii Mari.

O priveliște de o exceptională frumusețe se deschide de aici, la 1000 m sub noi, de-a lungul Văii Prahovei, iar dincolo de culoarul văii, peste culmile largi și ușor vălurite ale Munților Baiului.

Întoarcerea se efectuează pe același parcurs.

(!) 25.10.2015 Cablul de pe versantul Văii Seci a Jepilor nu este foarte bine ancorat.