I. Raport de premieră alpină

Denumire: Muchia Șarpelui

Grad de dificultate propus: 5B

Traseul a fost executat de o echipă de alpiniști de la A.S. Creația, formată din Tofan Narcis și Tofan Petrișor, în perioada 9-11 iulie 1984.

Traseul este situat în abruptul Itvig din Postăvar într-un perete de natură calcaroasă de cca 250m diferență de nivel.

Drumul de acces până la baza peretelui este descris în raportul de la Traseul Marius.

Pentru a ajunge la baza traseului din halta Timișul de Sus urmăm poteca turistică marcată cu triunghi roșu. Această potecă urmează mai întâi drumul forestier de pe Valea Calului apoi urcă pieptiș până în Spinarea Calului unde întâlnește poteca marcată cu bandă galbenă ce vine de la Poiana Secuilor. Din acest punct coborâm spre vest până întâlnim drumul forestier din Valea Cheii. Din drum urcăm direct piciorul acoperit de o pădure tânără ce ne conduce la baza abruptului calcaros. Peretele în care s-au deschis premierele alpine este situat în extrema estică a abruptului într-un pilier calcaros mărginit spre vest de un horn adânc. Acest pilier constituie ultima zonă alpină a abruptul Itvig, spre est fiind ușor de identificat. Timp necesar pentru parcurgerea drumului 1h 30 min.

Traseul se desfășoară de-a lungul a nouă lungimi de coardă și se caracterizează prin cățărare liberă de mare dificultate. De-a lungul lui au fost fixate 41 pitoane normale și 1 extensor.

Unei echipe formată din trei alpiniști îi sunt necesare pentru parcurgerea lui cca 4-5 ore.

II. Descrierea traseului

Prima lungime de coardă (15m) Se escaladează un diedru și o față verticală înierbată (-II) până pe un prag înierbat unde regrupăm. Pitoane fixate: 1+ 1 în regrupare.

A doua lungime de coardă (40m) După un traverseu spre stânga (în diagonală) ne asigurăm în 2 pitoane și escaladăm direct „la liber” o surplombă lipsită de fisuri în care nu s-au putut fixa pitoane. Trecerea acestui pasaj este extrem de dură (VI+). În continuare escaladăm „la liber” un diedru cu plăci instabile în care se întâlnesc pitoane pentru asigurare. Ultimii metri se parcurg în diagonală spre dreapta pe o față verticală, până pe un prag de piatră unde regrupăm. Pitoane fixate: 7 + 2 în regrupare.

A treia lungime de coardă (30m) – Se urmează vertical o față în care se întâlnesc plăci și pasaje friabile. Se regrupează comod pe un prag de piatră. Pitoane fixate: 3+2 în regrupare.

A patra lungime de coardă (40m) De-a lungul acestei lungimi după ce escaladăm ușor în diagonală spre dreapta o față verticală (20m), întâlnim un nou pasaj de mare dificultate constituit dintr-o surplombă ce se escaladează „la liber” (VI-) după ce ne-am asigurat în 2 pitoane bine fixate. Continuăm apoi ușor spre stânga (15m) până pe un prag unde se regrupează. Pitoane fixate: 8 + 2 în regrupare.

A cincea lungime de coardă (40m) Imediat după plecare urmează o dificilă traversare spre dreapta (4m) după care continuăm „la liber” pe o față verticală cu pasaje friabile până într-un prag înierbat unde regrupăm asigurându-ne în copacii existenți aici. Pitoane fixate: 9 buc.

A șasea lungime de coardă (40m) Se parcurge această „insulă” de vegetație (-II) până la baza unui horn unde se regrupează la un copac. Pitoane fixate: 0.

A șaptea lungime de coardă (40m) Se escaladează dificil hornul, la început foarte strâmt, utilizând chei de mână și de picior, iar apoi prin ramonaj. Regruparea se face la un brad izolat existent în perete. Pitoane fixate: 4 pitoane normale + 1 extensor.

A opta lungime de coardă (40m) Traseul își pierde din dificultate. În această parte a lui se escaladează „la liber” (-II) o creastă cu pasaje friabile. Pitoane fixate: 2 buc.

A noua lungime de coardă (30m) Continuăm să escaladăm creasta (II+) până în Muchia Cheii unde traseul ia sfârșit.

Retragerea din traseu. Urmând Muchia Cheii spre aval, după cca 15 min întâlnim un vâlcel împădurit care ne conduce în poteca de la baza abruptului.

Raport de omologare

Traseul „Muchia Șarpelui” V+

Novac Iacob – C.S. Metalul Gheorgheni

Tofan Narcis – A.S. Creația Brașov

A. Generalități.

Traseul se află în masivul Postăvarul în peretele Itvig cu rocă de calcar. Calea de acces se face din gara Timișul de Sus de unde se merge pe un drum forestier situat de partea opusă gării. După circa 15 minute se continuă pe o potecă turistică, marcată cu triunghi roșu, se urcă o pantă, urmează o coborâre până în vale, de unde de-a lungul altui drum forestier se merge în stânga până în apropiere de un canton silvic. De aici se urmărește o potecă nemarcată pe firul unei văi secundare de unde se observă peretele.

Cazare se poate face la cantonul silvic sau în cort lângă perete.

S-au fixat 43 pitoane. Sunt necesare 20 carabiniere, scărițe, ciocan.

Traseul se efectuează în 4-5 ore. Din partea superioară a văii secundare care are legătură cu cantonul silvic se merge pe o pantă cu grohotiș circa 15 minute și se prinde linia unui vâlcel cu multă vegetație. Traseul se află situat în partea dreaptă a vâlcelului. A fost omologat în data de 2 septembrie 1984. Durata de la ieșirea din traseu până la bază durează aproximativ o oră.

B. Descrierea tehnică a traseului

1 l.c. Traseul începe cu escalada unui diedru urmată de o față înierbată, până la o platformă comodă unde se regrupează. Sunt 2 pitoane, măsoară 15m, grad de dificultate II-.

2 l.c. Din regrupare se escaladează peretele până la baza unei surplombe a cărei abordare necesită din partea cățărătorului o deosebită pregătire în domeniul cățărării libere de foarte mare dificultate și o excelentă coordonare a mișcărilor. Surplomba se trece prin cățărare liberă urmând un diedru cu pitoane de asigurare. După o față verticală se ajunge în regrupare. Sunt 7 pitoane, 40m, grad VI+.

3 l.c. Deasupra de regrupare se escaladează peretele vertical care în prima parte este puțin friabil. Se regrupează comod pe o platformă clară după 30m de escaladă. Sunt 3 pitoane, grad de dificultate IV+.

4 l.c. Se efectuează o escaladă oblică puțin spre dreapta pe perete vertical urmând o altă surplombă care se abordează prin cățărare liberă de mare finețe. O fisură cu direcție oblic stânga cu pitoane puține a cărei trecere necesită un echilibru foarte bun al întregului corp și o cunoaștere a unei tehnici superioare de cățărare face ca această lungime să fie cea mai tehnică a traseului și cea mai pretențioasă. Are 8 pitoane, grad de dificultate VI+ .

5 l.c. Se merge drept în sus, o traversare spre dreapta câțiva metri, o față cu o zonă friabilă, după care se regrupează la un copac care se află la baza unei porțiuni cu vegetație. Are 40m, 9 pitoane, cu diferență de nivel de cca 30-35 m, grad de dificultate de IV+.

6 l.c. O porțiune cu multă vegetație pe parcursul a 40m drept în sus, unde nu sunt necesare pitoane de asigurare duce la baza unui horn unde se regrupează la un copac. Grad de II-.

7 l.c. Deasupra copacului se atacă hornul prin ramonaj de dificultate mare și se regrupează la un copac situat după 40m. Lungimea are fixate 4 pitoane obișnuite și unul de expansiune. Grad de V+.

8 l.c. O creastă de mică dificultate duce după 40m la regrupare. Au fost fixate 2 pitoane de asigurare. Grad de dificultate III+.

9 l.c. Este continuarea aceleiași creste. Grad de dificultate II+.

Traseul are o diferență de nivel de 290m și necesită pentru escaladarea lui o bună pregătire în domeniul cățărării libere de mare dificultate. Este rezervat alpiniștilor cu pregătire tehnică superioară și o cunoaștere desăvârșită a calităților necesare pentru escaladarea unui traseu dificil.

Traseul se omologhează cu gradul de dificultate V+.