Vâlcelul începe cu o pantă de iarbă ce nu pune probleme, apoi urmează o serie de săritori de 5-7 m, pe o diferență de nivel de 150 m, care nu sunt foarte dificile, dar combinația de brâne de iarbă, pământ și stâncă face ca ascensiunea să fie destul de grea, noi am preferat să facem amaraje și să cățărăm asigurați. Cred că o parcurgere pe zăpadă în aprilie - mai ar fi mai plăcută. În treimea superioară înclinația scade și dispar săritorile, ieșirea fiind relativ facilă. Este un vâlcel care te pune la încercare măcar la nivel de dezmorțire.

Descriere, foto, linie traseu: Codrin Rotaru.