Dificultăți de gradul II. Străbate inițial o zonă spălată, care se poate evita prin stânga (atenție Ia revenirea în fir). Sunt depășite apoi trei săritori, după care vâl­celul pătrunde într-un gang care nu per­mite ieșiri în lateral și unde se escaladează două săritori redutabile, îndeosebi ultima.

Dincolo de această zonă locurile se deschid, existând o legătură, spre dreapta, cu Vâlcelul Găvanelor. Nu mult mai sus, terenul se înăsprește din nou, pentru evitarea unui prag spălat fiind nevoiți să urcăm, în stânga, un afluent - horn (aici, un punct delicat), cu revenire pe un brâu. Un alt obstacol, de înălțime redusă, dar lipsit de prize și surplombat, poate fi escaladat direct ori evitat printr-un lung ocol (în bună parte expus) pe dreapta.

În amonte, panta locurilor scade iar vâlcelul se deschide. Pâlnia ce ia naștere aici este mărginită la capătul superior de panglica Brâului lui Răducu, unde ascensi­unea vâlcelului este virtual terminată.