LC 1: Începe cu o traversare ascendent dreapta, peste o placă, apoi se urcă vertical vreo 8 m până pe un prag pe care se avansează spre baza unei fisuri. Pentru o tracționare mai lejeră a corzilor se poate regrupa la începutul acestei fisuri. Este recomandat însă să continuăm spre următoarea regrupare. Se urcă pe fața din stânga până spre finalul fisurii unde, ori se trece direct porțiunea finală, puțin dată pe spate, ori se ocolește prin stânga. Imediat deasupra acestei porțiuni se face puțin dreapta urcând spre un copac uscat ce marchează locul regrupării (2 spituri legate cu cordelină și care au verigi de rapel). 38m, grad 6plus

LC 2: Urmărește vreo 6-7 m o fisură verticală apoi traversează spre dreapta ascendent câțiva metri spre o bucată de stâncă desprinsă de perete și care parcă stă să cadă (în sus se mai văd spituri și pitoane cu cordelină, însă traseul nu este pe acolo, acelea sunt din Șoricel). Pășim pe placă cu mare prudență încercând să ne sprijinim cât mai puțin de ea. De aici traseul urcă vertical încă câțiva metri, pe o fisură diedrică, apoi se face o traversare orizontală spre un bolovan mare aflat lângă un ciot de lemn. Aici este o regrupare intermediară, pe pitoane, pe care o putem sări. 10m mai sus se află o altă regrupare mult mai comodă, pe spituri, la care se ajunge urcând vertical ușor dreapta până la niște jnepeni peste care se trece. Atenție cum se asigură corzile pentru a nu freca. 42m, grad 6-/6

LC 3: Plecăm din regrupare prin partea stîngă urcând peste o placă înclinată spre baza unui mic diedru friabil ce are în partea superioară niște jnepeni și un ciot de lemn foarte putrezit. Înainte să începem urcarea pe diedru avem și primul spit. După această porțiune se mai urcă câțiva metri ușor stânga apoi se coboară puțin spre regrupare. Aici iese și traseul Fisura Însorită. De aici se poate face o retragere în rapeluri folosind regrupările din Însorită. Mai exact se dă un rapel scurt de 15m, ușor direcționat spre stânga, până la un copac gros cu multe cordeline pe el (lângă acesta se află și un spit cu verigă pentru rapel), apoi un rapel lung cu semicorzi de 50m, până jos. 20m, grad 4

LC 4:  Începe pe o fisură aflată la stânga regrupării. Pe dreapta mai vedem o linie de spituri, acestea sunt din Șoricel. Pe lungimea acestei fisuri sunt suficiente cuie pentru asigurare, iar în partea superioară a acesteia se află o țeavă cu inel. După ce se trece de aceasta se urcă vertical câțiva metri apoi se face o traversare ușoară spre stânga după care se urcă spre un prag nisipos cu o tufă mică de jnepeni. De la țeava de mai jos și până la acest prag am impresia că sunt cam tot atâția metri, dacă nu chiar mai mulți, câți de la țeavă la regrupare. O cădere aici ar fi foarte urâtă mai ales că prizele sunt destul de friabile pe această porțiune. Cu ceva emoții, ținându-ne de ierburi și tufe de jnepeni firave, reușim să ne săltăm pe acel prag nisipos și să ajungem în siguranță la rădăcinile groase ale unor jnepeni. Aici avem și un spit. 5-6m la stânga noastră, în dreptul unui copac gros, se află stația de rapel de la finalul traseului DDR. De aici putem coborî din 2 rapeluri cu semicorzi de 50m. Primul rapel ață în jos până în R2 din Hermann Buhl (2 ancore chimice), al doilea până jos. 35m, grad 6-/6

Se ține creasta până în șaua de unde iese traseul Hermann Buhl. De acolo se merge pe brâna echipată cu o coardă statică (montată de către Cornel Sain) până în strunga de unde facem un rapel de 20m în potecă.