Traseul nu e unul frumos aproape nimeni nu a fost în el de mai multe ori.

Nici o lungime nu e ușoară și devin progresiv mai grele. După traverseul din lungimea 2-3 nu mai este cale de retragere ușoară din traseu. Multe din pitoanele din Calvaria sunt foarte subțiri și ruginite deci dacă nu se încarcă în jos cu grijă se pot rupe.

Prima lungime a fost bătută de Tiberiu Popovici drept traseu de școală și are pitoane din metru în metru merge diagonal dreapta după care face stânga tare traversează o surplombă unde sunt cuie să treci din scară în scară dacă trebuie și după iese într-o brână unde în dreapta este regruparea pe un petec de pământ sub un copăcel în vreo 5 pitoane slabe. Probleme majore în această lungime: mâzgă și umezeală aproape permanență și friabil la partea cu surplombița.

A doua lungime: Se pornește din stânga regrupării prin niște bălării de nedescris, după ce asiguri o țeavă bătută în iarbă se iese pe o placă faină cu pași pe prize mici, dar asigurată bine, după care traseul urmărește marginea plăcii. Urmează o secțiune nesemnificativă cu prize mari după care se intră într-un fel de diedru mâzgos, ce poate fi trecut lejer artificial.
După diedru ăla cu pitoane dubioase ajungi într-o gaură cu două pete de apă negre paralele în stânga. Aici este regruparea originală și se găsește și un spit. De la această regrupare comodă în vreo 4 pitoane și un spit în sus continuă o linie perfectă de pitoane tot pe un diedru. Traseul NU este pe acolo, e o încercare făcută de ceva turdeni dar care se înfundă după o lungime jumate de mecanic continuu.
Recomandat este să nu regrupezi acolo pentru că traseul face dreapta și continuă cu o traversare orizontală pe niște blocuri extrem de friabile și prost asigurate. Cu alte cuvinte se merge la liber 7-8 m după colț direct în dreapta față de regruparea originală pe vreo 2 cuie proaste. După care găsiți o regrupare pe spituri. Lungime lungă, ce necesită corzi de 60 m.

Lungimea a treia: indiferent dacă regrupezi în gaură sau atârnat în spituri lungimea e ok ca și dificultate adică acolo unde este de mers pe scărițe se merge din piton în piton și porțiunile de liber sunt pe prize mari, dar cu mare atenție, mai ales blocurile mari sunt friabile. După traverseu urmează un diedruț în care se și regrupează pe o brână.

Lungimea a patra: Drept în sus la vreo 15-20 m deasupra regrupării se vede o arcadă mare. Din regrupare se continuă pe pitoane fără dificultăți prea mari după diedru se iese pe o față un pic căzută și se face dreapta, dar se revine la colțul din dreapta al arcadei. Pitoanele sunt în mare majoritate morcovei cât o țigară de groși bătuți orizontal în găurle dintre plăci deci încărcați cu grijă mai ales pitonul care se vede ultimul diagonal dreapta din regrupare, cam mișcă. După ce am ajuns în pitonul din buza arcadei trebuie odihnă pentru că și pe scărițe te pompează lungimea și abia acum începe partea grea. Între acest piton și capătul din stînga al arcadei mai este unul intermediar, dar suficient de îndepărtate să nu putem traversa pe scărițe. Este nevoie de un friend cam de 2,5 cm-3 cm. La ieșirea din arcadă mai e un piton solid după care cu iarba în gură se iese tot în tensiune pe o bavareză cu colțul unei fisuri foarte deschise și tot fără prize la picioare. Traseul continuă pe o brână de iarbă mică, țeavă cu inel în iarbă, diedru frământat în șpraiț cam 7 m până pe o brână între 2 trandafiri sălbatici unde sunt spiturile de regrupare. Diedrul e protejat cu un piton la mijloc și intrarea în regrupare este cam pe spate. Se pot folosi mobile medii sau mici pentru că fisuri bune sunt.

Lungimea 5-6: Se pot lega într-o singură lungime de 60 m. Lungimea începe cu un hornuleț frământat plin de blocuri încastrate fără nici o asigurare evidentă până la ieșire cam 8-9 m mai sus. Se pot pune mobile. Primul piton este la sfârșitul hornulețului. Mai sus se face dreapta pe o brâniță îngustă și se merge diagonal dreapta 15 m pe pitoane minuscule. Mare atenție la un moment dat există un colț cu un piton bătut sus pe el, NU mergeți la acel piton, în dreapta într-o traversare descendentă se regăsește linia pitoanelor. În această zonă a peretelui între ieșirea din hornuleț și ultimii 5 m înainte de creastă se stă practic pe o placă imensă separată de perete, iar pitoanele sunt bătute în găurile din această placă. Deci absolut tot sună a gol. După această traversare diagonală dreapta se găsesc 3 pitoane platbandă. De aici se începe o altă mare traversare de această dată spre stânga. Mare atenție fix deasupra regrupării în care filează secundul este o gaură în placa sus amintită care trebuie traversată și este extraordinar de friabilă.
Din acest punct se vede un capăt de cordelină care atârnă de după colț. Acolo e un rând de pitoane noi care te scot pe o rampă cu multe fisuri după care se ajunge în creastă (o brână imensă) la o regrupare solidă.

Traseul porneşte în dreapta de traseele Bluto şi Olive. Scrie mare Calvaria cu vopsea pe perete.

Dacă nu mai facem ultimele 3 lungimi ne putem retrage coborând în rapel în dreapta prin Peretele Caprelor apoi se urmează în sens invers accesul la traseele din zona jgeabului, sau prin stânga după 50 m de plimbare și un rapel dintr-un boschet printr-un jgeab plin de urzici prin retragerea traseului Vaia con Dios. Care are ultima regrupare exact la baza acestui jgheab pe o brână în dreapta cum privești spre vale.

Mihai Vasile, Traseul Calvaria, Muntele - Buletinul CAR, nr. 1/1990, pag. 15-16, 22 cu descriere facuta de Octavian Bratilă.

Cătălin Hiciu - http://rippinroutes.blogspot.ro/2008/06/traseul-calvaria-6b-cheile-turzii.html