Prima lungime de coardă începe cu o porțiune înierbată, pentru ca apoi să urmeze linia unei fisuri care se desfășoară oblic-dreapta. Nu te bucuri mult de fisură că trebuie să cotești stânga pe o față relativ spălată de prize. Aici este și pasul traseului, cotat cu 7- și dotat cu câteva prize înțepate. Zona poate fi trecută la A1. Toate regrupările din traseu sunt consolidate cu un spit.

A doua lungime pornește câțiva metri la dreapta, pentru ca apoi să cotească la stânga. De aici linia traseului merge relativ în paralel cu linia crestei, dacă nu chiar pe ea. La un punct am ieșit chiar pe linia crestei și priveliștea este hipnotizantă: în stânga hău, în dreapta hău. Foarte expus.

A treia lungime urmează linia crestei, pe teren ușor și expus. Pe alocuri Turnul Ascuțit este de-a dreptul friabil, așa că mare atenție la mediul înconjurător.

Se intră în lungimea a patra pe o porțiune foarte friabilă, până și bolovanii mai mari par nehotărâți asupra locului lor în viață. Traseul nu se mai continuă vertical, ci urmează linia unei creste orizontale. Creasta este de acum presărată cu smocuri de iarbă și din ce în ce mai puține pitoane.

A cincea și a șasea lungime le-am legat, fiind teren ușor, relativ orizontal. Pe o porțiune am mers concomitent, pentru că împreună fac mai mult de 60 m. Pe ici-colo apar și pitoane.