Traseul Balcoanelor este unul dintre cele mai populare și bine asigurate trasee din Peretele Coștilei. 4 lungimi de coardă cu priveliște superbă asupra abruptului Coștilei.

LC1 - Din locul unde este scris numele traseului pornim peste o mică burtică, după care traversăm dreapta pe o brână până la prima asigurare, un spit. De aici continuăm ascendent peste o porțiune ușurel friabilă prinzînd o fisură verticală ce duce spre tavan. La câțiva metri sub tavan fisura devine orizontală. Traversăm pe aceasta spre stânga, vreo 3 m apoi continuăm vertical pe fisura ce duce spre colțul din stânga al tavanului. Imediat după depășirea tavanului, sub un alt mic tăvănel, dăm de regrupare, amenajată pe spituri și lanț. Lungimea are 45 m și un grad maxim de 6plus.

LC2 - Pleacă prin stânga regrupării urcând pe o față aproape verticală care, împreună cu arcada din dreapta, formează un diedru închis, tip horn. 5 m mai sus diedrul este închis de o surplombă care se ocolește pe partea stângă, prinzînd o fisură ce ne conduce ascendent spre o brînă înierbată unde se află și o regrupare intermediară, pe pitoane. Prindem un diedru aflat la dreapta brînei apoi, după depășirea acestuia, continuăm vertical depășind un mic prag înierbat de unde mai urcăm puțin avînd pe dreapta un mic umăr. Ajungem pe o prispă comodă unde regrupăm. Lungimea are 35 m și dificultate de gradul 7- la surplomba de la plecare.

LC3 - Pleacă spre stînga ocolind un umăr al feței la baza căreia am regrupat. După acesta urcă vertical ușor dreapta peste niște praguri mai friabile prinzînd o mică fisură ce urcă vertical stînga. La începutul acestei fisuri se află un bolovan de mărimea unui pepene mare și care oferă o foarte tentantă priză, dar care se mișcă foarte ușor.

După depășirea acestei porțiuni ajungem la locul unde se despart două fisuri paralele, înclinate spre stînga. Urcăm pe cea din stînga avînd mare grijă la începutul acesteia unde se află o placă desprinsă și pe care suntem forțați s-o cam folosim. Fisura este închisă mai sus de un bolovan mare. Aici traversăm spre fisura din dreapta, loc asigurat cu un cui și, imediat mai sus, cu un spit. Depășim bolovanul și continuăm pe o fisură ce ne conduce spre o rampă orientată spre stînga. La începutul acestei rampe putem observa în dreapta sus regruparea din traseul Galiani. Așadar după depășirea bolovanului și urcarea fisurii continuăm spre stînga pe o față înclinată aflată sub o arcadă. După depășirea arcadei ajungem pe o față compactă, dreaptă pe care urcăm ușor spre stînga apoi facem o descățărare ușoară spre stînga ajungînd pe un prag comod unde regrupăm. Lungimea are 50 m și gradul 6plus la trecerea sub bolovan.

LC4 - Pleacă vertical pe o față mai tehnică care formează o mică fisură cu arcada din dreapta. Aici este pasul cheie al traseului, cotat cu gradul 7. Este bine asigurat avînd cam patru spituri și vreo două pitoane.

Odată depășit pasajul acesta traseul traversează spre stînga pe sub o arcadă, cu picioarele pe o față ușor căzută și cu prize bune. La terminarea arcadei urcăm vertical stînga spre o zadă aflată pe o brînă înierbată. Continuăm spre stînga pe această brînă până ce ajungem în regrupare, de fapt sunt două regrupări alăturate. Lungimea are 25 m și gradul 7 imediat după plecarea din regrupare.

LC5 - Este o lungime pe care noi nu am mai făcut-o, dar care, din auzite, duce spre stînga apoi vertical peste praguri înierbate și mai friabile apoi continuă printre jnepeni pînă în Creasta Coștila-Gălbenele unde se termină după aproximativ 70 m. Această lungime nu este necesar de parcurs dacă se alege coborârea în rapel, nu prin parcurgea Crestei Coștila-Gălbenele.

De la Refugiul Coștila se urcă pe Valea Coștilei, trecînd cîteva săritori mari. Este primul traseu consacrat care apare pe firul Văii Coștilei.
Traseul pornește din dreptul Săritorii Mari a văii, săritoare care poate fi abordată oarecum direct, pe fisura din dreapta (fisură care iese în dreptul intrării în traseu) sau pe fețele cu pietricele de pe stânga (mai expuse), traversându-se din nou pe vale la capătul obstacolului și coborând câțiva metri spre intrarea marcată cu scris alb.

Posibilitățile de retragere din Traseul Balcoanelor sunt multiple:

1. continuare prin jnepenii de deasupra în Creasta Coștila-Gălbenele, de unde se face rapel spre Valea Gălbenelelor (trebuie atenție la retragere pe brânele dinspre Valea Gălbenelelor);
2. continuare prin jnepenii de deasupra și parcurgerea Crestei Coștila-Gălbenele (necesită ceva timp), cu coborâre apoi din platoul Bucegi;
3. coborâre în rapel în Valea Coștilei și urcarea văii sau coborârea acesteia până la refugiul Coștila;
4. coborâre în rapel în Valea Coștilei, traversarea acesteia și coborâre la refugiul Coștila prin Muchia cu Jnepeni și pe Vâlcelul Pietros.

Ultima regrupare este comună cu traseul Cezar Vărgulescu. Astfel, se pot face două rapeluri pe lina traseului Cezar Vărgulescu până în Valea Coștilei (cu semicorzi de 60m). De aici coborârea se face fie direct pe firul văii, fie traversându-se umărul înierbat și cu jnepeni de vizavi de Peretele Coștilei (Muchia cu Jnepeni), de unde se coboară pe picioare (eventual cu mici rapeluri, dacă se simte nevoia) pe vâlcelul care desparte Peretele Vulturilor de Țancul Mic. Astfel, ajungem din nou în apropierea Refugiului Coștila.

Cristi Popescu - http://totpedrum.blogspot.ro/2014/07/traseul-balcoanelor-5a-7-7-impus-5lc.html
Mihai Dăițoiu - http://via-aventura.blogspot.ro/
Ioana Acsinia - http://flutureledepiatra.ro/2012/07/09/traseul-balcoanelor-peretele-costilei/
Dana și Gabi Bazacliu - http://danabaza.blogspot.ro/2014/01/bucegi-traseul-balcoanelor-5a.html
Silvia Iordache - http://silvia-iordache.blogspot.ro/2007/09/tr-balcoane-5a.html
Mihai Kelemen, Balcoanele, Munții Carpați, anul V, 2001, nr. 27, pag. 51-54
Poză - Ciri Turcanu - https://get.google.com/albumarchive/101788338587278580707/album/AF1QipMToKLQJCXW-_zA_vf9UpbnMeAJ9RIRJY9wr22L