O înlănţuire de obstacole verticale, foarte expuse şi înclinate uşor către stânga şi în afară.

Traseul, situat pe Fața Sud-Vestică a Peretelui Urlătorii Mari, trece peste o înlănțuire de obstacole verticale, foarte expuse și înclinate ușor către stânga și în afară. El prezintă în treimea superioară o surplombă uriașă, a cărei trecere, foarte dificilă, impune un nou și mare efort, la capătul unei escalade dure.

Prima L.C. urcă peste câteva obstacole discontinue, înclinate oblic către stânga, până la înălțimea unui prag stâncos de culoare gălbuie, unde ne regrupăm.

Schimbând direcția (a 2-a L.C.), ieșim mai întâi oblic către dreapta, peste o serie de obstacole ușor surplombante; în partea finală întâlnim o placă de gresie brăzdata de o fisură largă, după a cărei escaladă, prin opoziție, ne regrupăm.

În cursul celei de a 3-a L.C. urcăm o față înclinată de 40 m, cu fisuri foarte friabile, în care pitoanele fixate sunt nesigure. Deasupra acestui pasaj ne regrupăm pe o platformă acoperită cu bolovănișuri și nisip.

Printr-un scoc ușor înierbat, înalt de 20 m, se desfășoară a 4-a L.C., până la baza unui molid, după care, a 5-a L.C. urcă inițial pe o lungime de 20 m o fisură închisă ; în continuare, printr-o trecere de 2 m către dreapta, părăsim linia fisurii și escaladăm o față cu prize foarte mici, regrupându-ne apoi pe o mică platformă.

Din acest punct, escaladând pe o înălțime de cca. 25 m (a 6-a L.C.) un pasaj expus, lipsit de fisuri și cu prize mici, ieșim pe Brâul Florilor-de-Colț.

Urmăm de aci linia unui diedru sinuos (a 7-a L.C.), săpat adânc în perete — care se înfundă după 35 m sub o surplombă de proporții uriașe.

Aceasta marchează portiunea de maximă dificultate a traseului și se escaladează în cursul celei de a 8-a L.C. prin dreapta. Roca fiind însă lipsită de fisuri nu permite asigurarea în pitoane. Din această cauză trecerea surplombei este extrem de grea și necesită, la un moment dat, executarea unui pas lateral către dreapta, care dezechilibrează pe cățărător. Regruparea deasupra acestui obstacol dur urmează după epuizarea celor 40 m de coardă.

A 9-a L.C. însotește linia unei fisuri verticale, în diedru, și ia sfârșit pe vârf.

Accesul se face de la Bușteni pe poteca Schiel din Valea Urlătorilor, până la punctul „La Mese" (pe traseul turistic triunghi albastru). De acolo, un hățaș ce ocolește spre stânga Muchia Urlătorilor, duce la baza acestui perete sudic.

De pe vârful împădurit, unde escalada se încheie, ne orientăm către nord, urmând creasta, în parte împădurită, până în Drumul Urlătorilor.

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000