Peretele Priponului, a cărui înălțime este de cca. 120 m, e brăzdat în treimea centrală de un horn adânc, cu porțiuni a căror escaladă necesită utilizarea corzii duble.

Din dreptul Brâului Mare al Coștilei, ale cărui ramificații se risipesc pe coastele Văii Priponului, observăm pe stânga un perete vertical, a cărui linie de creastă este acoperită pe o mare distanță de întinse pâlcuri de jnepeni.

Prima L.C. începe prin parcurgerea unui brâu care pornește din firul văii, spre dreapta (cum urcăm). După trecerea, foarte obositoare, a desișului de jnepeni ce acoperă acest brâu, ne angajăm într-o escaladă grea, de-a lungul unui scoc cu roca friabilă și în unele locuri ușor surplombant. După 40 m ne regrupăm.

De aici continuăm escalada (a 2-a L.C.). vizând intrarea în marea despicătură a peretelui, în interiorul căreia ne regrupăm după 20 m.

Ramonând prin fundul acestui horn foarte adânc (a 3-a L.C.) ne orientăm în continuare în diagonală către dreapta, iar pentru a evita o surplombă ce blochează ieșirea, ne strecurăm printr-o fereastră, care ne conduce pe o platformă, unde ne regrupăm.

În cursul celei de a 4-a L.C., ascensiunea urmează o față înclinată și lipsită de prize, paralel cu o fisură în care sunt fixate o serie de pitoane. Ultimii 4-5 m ai acestui pasaj foarte dificil iau sfârșit pe o muchie acoperită cu jnepeni.

Pe Valea Priponului

Traseul de înapoiere urmează inițial și pe o porțiune de câțiva metri linia de creastă, după care un hățaș ce se strecoară pe sub perete, de-a lungul unui brâu cu jnepeni, ne readuce în firul Văii Priponului, în apropierea punctului de pornire.

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - N. Dimitriu, Emilian Cristea, 1964