La prima săritoare talvegul se îngustează luând aspectul unui scurt horn din care ieșim pe prize și în ramonaj pe un bolovan încastrat în stânga noastră. Pășim în talveg pe pământ înierbat și pe partea noastră stângă avem fixat ceva mai sus un piton si un spit cu inel.

Apoi ne săltăm pe un prag scurt cu iarbă și grohotiș deasupra căreia urmează imediat a doua săritoare pe care o abordăm pe dreapta. Ieșirea este dificilă dacă săritoarea este udă, întrucât trebuie să ne săltăm peste un prag de pământ și picioarele sunt destul de jos sau la aderență. Un piolet este util după ploi abundente. Se poate pune un anou mai gros în partea de jos și mobile ceva mai sus. După ce ieșim deasupra pe partea dreaptă găsim un piton.

A treia săritoare o abordăm pe partea stângă pe un fel de rampă îngustă verificând atent prizele și la final facem un pas spre dreapta și ne săltăm peste un prag de piatră care se continuă cu pământ. Ieșiți deasupra vedem pe partea stângă un piton.

La a patra săritoare fie intrăm în capătul acesteia unde găsim un horn scurt și strâmt din care ieșim pe dreapta pe prize friabile, fie urcăm mai jos tot pe dreapta spre aval o rampă puțin friabilă și apoi facem o traversare înapoi pe iarbă spre talveg. Pe stânga găsim piton de asigurare a coechipierilor. (iulie 2018)

Descrierea din 1961:
Vîlcelul Secundar al Gălbenelelor urcă de-a lungul firului, pe sub fața sudică a Colțului Gălbenelelor, pătrunde curînd într-un canion îngust și întunecos, întrerupt la mici intervale de o succesiune de săritori lipsite de dificultăți și de aspecte foarte variate (hornuri, trepte de spălătură), lasă către stînga cîteva mici hățașe, care trec peste "Coama dintre Văi" în firul principal al Gălbenelelor, și ia sfîrșit, după o oră de la confluență, într-o strungă înierbată, de unde urcînd spre dreapta, ajunge după un parcurs scurt, în Strunga Colților, la baza coamei Colțului Gălbenelelor.
De aici, un hățaș ce se strecoară paralel și pe sub Creasta Strungilor către V conduce după 15 min în Strunga Gălbinelelor.