De la confluența cu Valea Gălbenelelor, ne angajăm direct pe firul Hornului Coamei, trecînd inițial prin cîteva scocuri înguste și adînci, iar în continuare, peste o serie de trepte și săritori de mică înălțime, a căror escaladă este elementară. 
După cca 100 m, lăsăm în stînga pragul de pornire pe traseele din Peretele Gălbenelelor (Traseul Surplombei Mari, Traseul Furcilor). Firul văii este întrerupt pînă la înălțimea Brîului Strungii, de două săritori înalte și dificile. 
Prima, de aspectul unui horn îngust și surplombant în partea finală, se escaladează direct. 
A doua săritoare și cea mai dificilă de pe parcurs, urmează la mică distanță mai sus și este formată dintr-un horn ușor surplombant și o fisură paralelă, la 0,70-1 m în dreapta hornului.
De-a lungul acestei fisuri ajungem la baza celui de al doilea pasaj al săritorii, de înfățișarea unei trepte de spălătură lipsită de prize, a cărei escaladă o efectuăm direct.
După trecerea acestui obstacol ajungem în dreptul Brîului Strungii (acesta, urmat la dreapta, conduce în Valea Gălbenelelor, la cca 50 m sub Strunga Gălbenelelor).
În amonte de brîu, o săritoare sfredelită de o fereastră largă se escaladează cu ușurință prin interior.
Din acest punct Hornul Coamei devine mai puțin înclinat, coastele se îndepărtează, iar după ce primește din dreapta firul unui mic vîlcel, iese pe prispa Brîului Mare al Coștilei.