Din V. Mălinului intrăm direct în canionul Văii Hornului, iar din punctul în care acesta este întrerupt de o ruptură de pantă înaltă și greu accesibilă, urmăm un vîlcel secundar spre stînga, pînă la înălțimea brîului ce leagă V. Mălinului și V. Colților. Parcurgînd acest brîu spre dreapta, reintrăm pe traseul firului principal. Acesta este întrerupt curînd de un horn îngust, vertical și înalt de 20 m, a cărui escaladă o efectuăm utilizînd prizele pereților lui interiori.

Imediat deasupra hornului urmează o săritoare surplombantă. Trecerea directă a acestui obstacol fiind foarte dificilă, urmăm o fisură laterală de cca 6 m înălțime, ce apare deasupra hornului în stînga, după care reintrăm în fir, de-a lungul unei mici brîne. Curînd, valea lasă în dreapta o față stîncoasă și înaltă, pe cînd firul se strecoară pe la baza peretelui, peste o serie de blocuri și săritori, a caror escaladă este grea. Din această zonă urmăm fața puternic înclinată, însă bogată în prize (din dreapta văii, cum urcăm), iar la cîtiva metri sub Creasta Strungilor, reintrăm pe fir și ajungem în Strunga Hornului situată deasupra Văii Gălbinelelor, între Strunga Gălbinelelor (la V) și Strunga Colților (la E), unde ascensiunea ia sfîrșit.