Părăsind poteca Văii Cerbului (cota 1380) coborîm spre stînga, la confluența Văii Seci a Coștilei. De aici urmăm fie talvegul, fie coastele împădurite din dreapta văii (cum urcăm), fără a ne îndepărta prea mult de fir. Porțiunea inferioară se caracterizează printr-un parcurs lipsit de orizont și obositor, din cauza vegetației ce acoperă pe o mare suprafată coastele văii. După cca 30 min, ajungem la limita superioară a pădurii, în micul luminiș denumit Poiana Urșilor de unde urcăm prin stînga săritorii mari, la înălțimea Brîului Caprelor, care coboară din Strunga Vf. Prăpădit (din stînga, cum urcăm).

De aici, urmăm spre dreapta și pe deasupra firului, hățașul ce însoțește Brîul Caprelor, iar din punctul în care acesta se pierde în perete, traversăm firul văii de-a lungul unui mic prag și continuăm urcușul pe fețele din dreapta (cum urcăm) și apoi pe fir, pînă la înălțimea Brîului cu Jnepeni. Din acest punct, urmînd fie talvegul, întrerupt de cîteva săritori de aspectul unor hornuri înguste și umede, fie coastele din stînga văii (cum urcăm) și la o distanță de 10 - 30 m de fir, ajungem, după cca 3 ore din V. Cerbului, la baza peretelui ce scapă din Colțul Mălinului către N.

La sfarsitul iernii saritorile sunt de obicei acoperite cu zapada, inclusiv saritoarea mare de peste Brana Caprelor care vara se ocoleste pe partea dreapta (in urcare).

Cotație alpină PDplus, cotație de cățărare mixtă M3-