Traseul merge de-o parte şi de alta a muchiei din zona de inflexiune a Peretelui Urlătorii Mari.

Traseul se desfășoară, în cursul a 8 lungimi de coardă, pe ambele fețe (estică și sud-vestică) ale muchiei ce se definește în zona de inflexiune a Peretelui Urlătorii Mari.

Ocolind în bună parte vegetația, marile blocuri stâncoase și fețele fisurate, parcursul prezintă caracterul unui itinerar clasic de cățărătură.

Ajunși în zona de inflexiune a peretelui, în punctul unde hățașul începe să coboare către SV, observăm în dreapta, chiar pe creastă, un scoc ierbos, înclinat oblic către stânga.

În cursul primei L.C. urcăm acest scoc, ajungând, dupa 25 m, în dreptul- unei zade, unde ne regrupăm.

A 2-a L.C. trece peste o serie de obstacole dispuse în trepte surplombante. Succesiunea acestora, dar mai ales escalada care se efectuează oblic către stânga, dezechilibrează oarecum pe cățărător. După acest pasaj, părăsim linia de creastă și printr-o traversare către dreapta ieșim pe fața estică a peretelui, unde ne regrupăm la capătul celor 40 m de coardă.

De aci urcăm frontal (a 3-a L.C.), cu o ușoară tendință către stânga, fața ușor înierbată a peretelui, îndreptându-ne către o zadă înaltă, la baza căreia ne regrupăm.

Pentru a evita un obstacol lipsit de fisuri, de la începutul celei de a 4-a L.C. urcăm un mic perete, iar după 4-5 m continuăm înaintarea prin escaladă liberă, de-a lungul unui pasaj verlical, cu prize solide, care sfârșește după 40 m pe o platformă îngustă, punctată de un molid izolat.

Obstacolele crestei, devenind din acest punct inaccesibile, executăm în cursul celei de a 5-a L.C. o traversare către stânga, în lungime de 40 m, având ca reper final marile fisuri blocate de surplombe, ce spintecă frontal partea superioară a peretelui.

A 6-a L.C. măsoară 40 m și urmează o fisură verticală foarte deschisă; pe parcurs, din cauza micilor surplombe și a pasajelor lipsite de prize, facem ușoare schimbări de direcție, fără a ne abate însă prea mult de la linia fisurii.

În cea de a 7-a L.C. urmăm aceeași fisură, a cărei porțiune superioară spintecă o surplombă de mari proporții, sub care ne regrupăm.

Ultima L.C. (a 8-a) începe cu o trecere scurtă către stânga, după care escaladăm frontal o față puternic înclinată, utilizând până în creastă o serie de pitoane tubulare, fixate pe traseu.

Accesul se face de la Bușteni pe poteca Schiel din Valea Urlătorilor, până la punctul „La Mese" (pe traseul turistic triunghi albastru). De acolo, un hățaș ce ocolește spre stânga Muchia Urlătorilor, duce la baza acestui perete sudic.

De pe vârful împădurit, unde escalada se încheie, ne orientăm către nord, urmând creasta, în parte împădurită, până în Drumul Urlătorilor.

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000
Nomenclatorul traseelor