Valea Peleşului
■
Traseu alpin, 1BImagini și topo

Rating
Stâncă | |
---|---|
Calitate asigurări | |
Număr asigurări | |
Frecventat | |
Priveliște |
Dificultate
Grad clasic | 1B |
---|
Acces
„... de la capătul de sus al străzii Furnica și urmează strada Sportului, ce se continuă cu soseaua spre Hotelul Alpin ,,Cota 1400" și Poiana Stînei. După ce lasă în stînga "Cabana Schiorilor" si trece de ultimele cladiri ale Sinaiei, șoseaua face, nu departe, o cotitură bruscă spre stînga, de unde o părăsim, prinzînd spre dreapta poteca marcată care, după un scurt coborîș, traverseaza V. Peleșului.”
Descriere
După pod începem să urcam pe versantul drept (stâng geografic) al văii și trecem pe langa/peste 2 ziduri – amenajări ale albiei. Valea e ca un sirag de margele – zone in care albia e largă, urmate periodic de mici gâtuiri. Din loc in loc intalnim mici cascade.
In functie de configuratia terenului parcurgem valea cand pe un versant, cand pe altul. Betele de trekking sunt cat se poate de utile.
Pe aici pe undeva cred ca e primul perete unde au fost amenajate trasee de escalada. Mai e o zona pe versantul drept si una pe cel stang.
Trecem de confluenta cu valea Peleșelului, care vine din stanga, iar peste 20 de minute ajungem la cascada cea mare. Versantul stang are o panta mai domoala si e preferabil pentru ocolirea cascadei.
In apropiere de pod, treptele de stanca pe care curge paraul sunt ceva mai inalte ca in aval.
Pe sub pod nu se poate trece, asa ca noi urcam in diagonala pe versantul drept.
De la pod in sus incepe valea seaca a Peleșului, vale de abrupt în toata regula, un deliciu neasteptat in aceasta parte a Bucegilor. Un zid crenelat de 2m grosime la bază o închide dintr-un mal in altul. Trecând prin zid dai de primul obstacol, o îngrămădire de bolovani și trunchiuri de copaci, înaltă de vreo 2 m. Cu ceva contorsionări printre trunchiuri depășim acest prim obstacol.
Mai faci un minut pe albia plata pana la obstacolul urmator, un gratar vertical din șine de cale ferata.
La 5 minute dupa poarta cetatii dăm de prima saritoare, de vreo 5m inaltime, care se trece cam in diagonala spre stânga.
Urmeaza canionul din cotitură, care in luna mai ne intampina cu o limba de zapada.
Cotim la dreapta. Prima parte se urca destul de usor, apoi vine o bucațică de plat, urmata de un plan inclinat tapetat cu un strat de pămant pe stanga și in centru.
Acesta se termina cu un horn in dreapta si cu o saritoare in centru. Daca e stanca umeda, s-ar putea sa-ti faca cu ochiul hornul. De sus mi s-a parut, pe moment, ca la iesirea din horn traversarea e cam expusa.
Distracția continua cu o saritoare. Urmeaza zona bolovanului cu peruca de iarba verde, dincolo de care e o nouă săritoare.
Incă un mic hop si apoi valea se largeste, primind din stanga un afluent pasnic. E posibil sa fie valea Zadelor. Firul nostru prezintă un perete, care trece de 80 de grade si pe deasupra mai are si iarba. Noi ocolim peretele din talveg pe dreapta. Dăm de un perete și traversam pe sub el pe o branita, cu atentie si sprijinindu-ne uneori de copaci, pana revedem firul vaii si coboram incet și sigur versantul ei abrupt si pamântos. Am ocolit astfel cel putin inca o saritoare in afara de cea mare cu iarba, se pare ca bine am făcut, de sus pare ca se apropie binișor de verticala.
In amonte degustam o noua saritoare. Zona e ca o scara cu trepte inalte, am ocolit noi vreo trei grele, insa urmeaza una ușurică și una mai solicitantă, unde o asigurare este buna pentru moralul coechipierilor Se traverseaza oblic stânga și in portiunea finală spre dreapta. Avem apoi o saritoare in trei culori, negru, verde, gri.
Continuarea e ceva mai domoala, apoi o mica portiune bolovanoasa si inca o saritoare pe dreapta.
Vine la rand saritoarea de la streasina unde niste busteni bine plasati si uscati ne scutesc de o piramida.
Ceva mai multa atentie a solicitat saritoarea verde cu fisura pe dreapta (tapetata cu muschi). Aici am facut un funicular ca sa urcam rucsacii.
Undeva pe aici trece Brâna Urșilor, dacă nu mă înșel
Dupa două trepte dam pe drepta de un hornulet cu un bolovan incastrat la mijloc.
Cand ziceam ca valea s-a linistit, dam de o noua limba de zapada, preludiul unei saritori, destul de spalata si cu un firicel de apa, care necesita un ocol pe stanga. Fata dreapta avea cam prea multa stanca.
Noi ieșim pe stânga când valea Pelesului devine un pieptul puternic de piatra. Firul pe care continuam este valea cu Genune.
Retragere
Valea cu Genune sau Brana Urșilor
Surse
Wishlist
Cățărători care doresc să parcurgă traseul Valea Peleşului
Se încarcă...