Urmînd din Poiana Văii Cerbului poteca ce urcă spre N, către Poiana Morarului (marcaj triunghi roșu), traversăm după cca 30 min, firul Văii Bujorilor și după un parcurs scurt, mai întîi în urcuș repede, apoi aproape orizontal, ajungem în Poiana Morarului, luminiș sălbatic și izolat ce desfășoară asupra Peretelui Nordic al Morarului cel mai grandios peisaj alpin din tot cuprinsul Bucegilor. Părăsind poteca marcată cu semnul triunghi roșu, ne abatem brusc către V (spre stînga), strabatem în lung Poiana Morarului, iar în continuare, Poiana cu Urzici, lăsînd pe flancul Muntelui Morarul (în stînga, cum urcăm) o succesiune de hornuri înalte, în parte acoperite cu vegetație, precum și Valea Poienii.

La mică distanță, în colțul de SV al Poienii cu Urzici, unde aceasta formează un intrînd adînc, trecem pe la confluența Vîlc. Țancurilor și apoi peste bolovanișul conului de dejecție care precede văile Rîpa Zăpezii și Adînca. Din marginea superioară a poienii poteca traversează cîteva torente și vîlcele pietroase și ajunge în dreptul Brîului Mare al Morarului.

Din același punct se desfășoară spre E-NE, Brîul Mare al Bucșoiului, de-a lungul versantului sudic al Crestei Bucșoiului Mic. De aici putem urca la Vf. Omul pe unul din traseele de mai jos:

1. De-a lungul firului și apoi prin amfiteatrul larg și ușor înclinat al căldării superioare a văii, de unde, urmînd către SV coastele puternic înclinate (în diagonală spre stînga), ieșim în cca 2 ore la Vf. Omul.

2. Peste clinurile sudice ale Bucșoiului Mic, urmînd hățașul (spre dreapta, cum urcăm), care conduce după un parcurs egal de obositor cu primul traseu, în Șaua Morarului, deasupra firelor de obîrșie ale văii, de unde drumul poate fi continuat fie către S (spre stînga), la Vf. Omul, fie către N (spre dreapta), prin Vf. Bucșoiul -Prepeleac - cabana Mălăești sau Pichetul Roșu- Bușteni.

Caracteristica traseului iarna. În condițiuni de iarnă, ascensiunea Văii Morarului, deși lipsită de dificultăți tehnice, este lungă și extenuantă. Traseul traversînd, în porțiunea superioară, o zonă tipică de avalanșe (coaste largi și puternic înclinate), este indicat ca ascensiunea Vaii Morarului să fie întreprinsă numai pe o zăpadă consistentă și în primele ore ale dimineții.