Lungimea 1 (60m)
În prima parte a lungimii, se urcă direct în sus, pe perne de iarbă, folosind ca asigurare mici țancuri stâncoase. Eventual, se pot bate 1-2 pitoane în puținele fisuri existente.

În a doua jumătate a lungimii, pătrundem într-un horn stâncos în interiorul căruia nu există multe variante de asigurare.

La ieșirea din horn se regrupează. Aici am lăsat un piton P intrat excelent. Se mai pot bate și alte pitoane, dacă este cazul.

Lungimea 2 (35m)
Se continuă ascensiunea pe verticală, având ca reper un mic horn stâncos și surplombant, care poate fi abordat direct sau ocolit pe partea dreaptă, pe o muchie stâncoasă destul de expusă.

Acest obstacol este „pasul cheie” al traseului. Deasupra hornului, deși mai este coardă disponibilă, se poate regrupa comod, la un țanc.

Lungimea 3 (45m)
Există două variante: în sus, pe un jgheab cu stâncă și iarbă sau ocolind pe partea dreaptă, pe o față cu zăpadă/iarbă. După aproximativ 45m, regrupăm la un mic țanc, chiar în creasta bătută de vânt.

Lungimea 4 (50m)
Următoarea lungime este de creastă, parcurgând cu atenție spre dreapta, muchia înzăpezită cu porțiuni dezgolite de stâncă.

După ce ieșim într-o mică șa, va trebui să urcăm o față stâcoasă ușor căzută, de aproximativ opt metri, care se termină într-o muchie ascuțită.
Urcăm pe muchie câțiva metri, într-o bavareză spectaculoasă cu pioleții agățați de muchie și picioarele pe perete, apoi traversăm și coborâm pe partea opusă.

Suntem nevoiți să regrupăm, deoarece trecerea muchiei determină o frecare suplimentară a corzii.

Lungimea 5 (35m)
Ultima lungime constă în parcurgerea unei creste orizontale, pasajul cel mai dificil fiind depășirea unui țanc stâncos, pe care-l ocolim pe partea stângă inițial, apoi îl încălecăm și descățărăm pe partea opusă.

Se regrupează în zăpadă, în șaua de obârșie a unui culoar ce ne readuce la baza peretelui.