Prima LC o desfășurăm deasupra unei fisuri în diedru. Verticalitatea peretelui, dar mai ales lipsa prizelor, ne obligă să înaintăm de la un piton la altul numai cu ajutorul scărițelor. După 10m fisura se întrerupe, înaintarea fiind făcută peste o succesiune de obstacole ușor înierbate. Pasajul sfârșește în gura unui horn închis. Obstacolul umed surplombat și lipsit de fisuri pentru fixarea pitoanelor, are circa 5m. Depășirea hornului o considerăm ca un examen menit să respingă de la început alpiniștii neantrenați sau nepregătiți pentru trasee atât de dificile.

A doua LC reprezintă inițial un pasaj mai puțin dificil care, după 15 m de cățărare, ia sfârșit în apropierea celor 4 tavane considerate punctul forte al traseului.

A treia LC Printr-un spraiț spectaculos reușim să ajungem la baza primului tavan. Pe sub el se conturează o fisură. Aplicând metoda de cățărare în bavareză traversăm către dreapta circa 6 m folosim pentru mâini fisura amintită, iar pentru picioare o placă înclinată și spălată.

Urmează o cățărare verticală și depășirea celui de al doilea tavan. Dincolo de el, prindem linia ascensională a fisurii dirijată spre tavanul trei care este extrem de dură. Asigurându-ne în câteva pitoane tubulare și folosind pentru sprijin un bloc instabil, ajungem sub marele obstacol agățat deasupra noastră. Spunem agățat pentru că tavanul surplombei trei este detașat de peretele propriu-zis. Deschiderea este atât de mare încât în interiorul ei pătrundem doi-trei metri. Aici, din lipsa unei platforme, suntem obligați să executăm regruparea stând în ramonaj și având sub noi un gol de peste 100 m. Deși poziția este incomodă, regruparea, prin originalitatea ei, satisface exigența acelora care doresc un obstacol expus și dificil mai rar întâlnit în traseele alpine din Carpați.

A patra LC ne supune unui examen fizic și nervos de mare intensitate. Amorțiți de îndelungata ședere în regrupare, depășirea ultimului tavan - al patru-lea - înseamnă sublimul. Cele 6 pitoane cu expansiune fixate descendent pe fața peretelui, ne permit prinderea unui prag îngust în lungul căruia traversăm depășind inflexiunea peretelui. Regruparea o executăm la capătul traversării și 5 m mai sus de ea.

Ultima LC, a cincea, începe cu un obstacol în diedru pe care îl escaladăm în ramonaj. După aceasta, traseul este orientat ușor către dreapta, linia lui verticală fiind presărată cu prize mari și, pe alocuri, înierbate. După 40 m suntem la liziera sălbaticei pădurii ce acoperă culmea Bătrâna unde escalada ia sfârșit.

La baza traseului, ușor de identificat după cele 4 surplombe suspendate la mare înălțime, ajungem urcând din Poiana Colți spre pereții ridicați deasupra pădurii.