Descriere
Valea Horoaba îşi are obârşia sub Vf. Tapului (Culmea Strunga), de unde coboară către sud, între intinsele poduri ale munţilor Bătrâna şi Strungile Mari. În zona inferioară, firul văii pătrunde într-un canion adânc, trecând peste o înlănţuire de săritori, trepte şi jgheaburi puternic erodate de ape şi de înălţimi ce variază între 5 şi 15 m.
Această porţiune este cunoscută sub numele de Canionul Horoabei (în vechea toponimie, Gangul Horoabei). Potrivit aceleiaşi toponimii, numele de Horoaba este atribuit porţiunii cuprinse între confluenţa acestei văi cu V. lalomiţei şi V. Leşniţei, de unde poartă, până la izvoare, denumirea de V. Bătrâna. La capătul inferior al gangului, apele Horoabei, care până aci au curs nebănuite pe sub un pat de calcare, revin la suprafaţă (Izvorul Burlacului, sau denumirea recentă Izbucul Horoabei, loc semnalizat de o tăbliţă din lemn), trecând peste o serie de mici săritori şi blocuri. Peretele din dreapta (cum coborâm) este sfredelit de un tunel. Pe malul opus, două arcade de piatră par a fi vestigiile unei peşteri prăbuşite sub acţiunea continuă şi necruţătoare a apelor. La mică distanţă în aval, firul Horoabei formează o cascadă de peste 10 m, Cascada lui Burlacu, după care apele ei, zorind pe sub pereţii Bătrânei, se pierd în desişul unei păduri de molid, iar câteva sute de metri mai jos confluează cu V. lalomiţei, la Padina.
Toate săritorile grele sunt echipate cu scări (de lemn sau metal).