Hornul final surplombant, ce a dat numele traseului.

Privit în ansamblu, acest traseu prezintă trei porțiuni distincte. Prima se efectuează prin cățărătură liberă ; cea de-a doua, care începe din „Brâul Împădurit", prin trecerea unui pasaj surplombant și frecvente traversări, iar ultima, prin escalada marelui horn, ce precede în partea finală o placă spălată și pe alocuri cu prize mici.

Cu circa 15 m înainte de zona de inflexiune a Peretelui Urlătorii Mari observăm la baza acestuia un scoc, în parte înierbat, pe care vom urca direct, până la înălțimea unei zade.

Din dreptul acestui reper, prima L.C. trece peste o serie de obstacole, cu prize solide, întretăiate de mici pasaje surplombante, uneori înierbate, care ne obligă să înaintăm prin scurte traversări. În partea finală, la cca. 30 m înălțime, efectuăm o traversare către dreapta, dupa care, la mică distanță, ne regrupăm pe Brâul Împădurit.

În cea de a 2-a L.C. reperăm o a doua zadă, din dreptul căreia traversăm, în diagonală către dreapta, 8 m, până baza peretelui ce-l avem în față, brăzdat de o mare fisură.

Cu ajutorul citorva pitoane înaintăm, în cursul celei de a 3-a L.C., de-a lungul acestei fisuri, care surplombează uneori. După cca. 25 m ne abatem 2 m către stânga, trecem un pasaj frământat, apoi o față ușor inierbată și ne regrupăm deasupra unei surplombe, pe o platformă îngustă, în dreptul unui pâlc de ienuperi.

Lăsând acest pilc în stânga, trecem un pasaj surplombant (a 4-a L.C.), pe verticala peretelui brăzdat de o fisură înclinată oblic către stânga ; ieșim astfel în dreptul unui brâu ce se alungește spre dreapta. Printr-o traversare în aceeași direcție, lungă de 8-9 m, ajungem într-un punct, unde ne putem regrupa.

În cea de a 5-a L.C. înaintăm de-a lungul brâului sus-amintit, cca. 4-5 m, iar din locul care ne permite să schimbăm direcția de mers, ne orientăm către stânga și în sus, folosind treptele de iarbă și prizele ce întâlnim de-a lungul unui prag care ia sfârșit la baza uneălături ușor surplombante. După ce trecem peste acest obstacol, cu ajutorul a 3 pitoane, ne abatem 2 m spre stânga, punct din care avem posibilitatea să urcăm de-a lungul unei muchii și apoi un scoc de o înclinație pronunțată, care sfârșește pe un brâu acoperit în parte cu jnepeni.

A 6-a L.C. trece peste fețe spălate și cu prize puține, întrerupte uneori de mici platforme de înfățișarea unor balcoane înierbate, care îngreuneaza mult înaintarea. în partea finală a parcursului se conturează tot mai clar spintecătura Hornului Agățat.

Urmând linia de cea mai mare pantă a peretelui (a 7-a LC.) trecem peste câteva obstacole înierbate ce preced intrarea în marele horn, pe desfășurarea căruia înaintăm până la epuizarea celor 40 m de coardă.

În cursul ultimei L.C. (a 8-a) urcăm prin interiorul hornului, ocolind uneori obstacolele surplombante. În partea finală, hornul surplombând, ieșim pe o față puternic înclinată și cu prize friabile, ce ia sfârșit pe vârf împădurit.

Accesul se face de la Bușteni pe poteca Schiel din Valea Urlătorilor, până la punctul „La Mese" (pe traseul turistic triunghi albastru). De acolo, un hățaș ce ocolește spre stânga Muchia Urlătorilor, duce la baza acestui perete sudic.

De pe vârful împădurit, unde escalada se încheie, ne orientăm către nord, urmând creasta, în parte împădurită, până în Drumul Urlătorilor.

Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, 1964
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, 2000