Pentru parcurgerea în siguranţă a traseului este recomandat să avem un set de nuci, câteva frienduri, un ciocan şi 4-5 pitoane.

LC 1: Se parcurge o fisură care conduce la baza unei surplombe, folosind scăriţe (10 pitoane).

LC 2: Se evită surplomba printr-o traversare spre stânga (12 pitoane). După trecerea diedrului se traversează spre stânga până la o fisură ce ne conduce în regrupare (2 pitoane).

LC 3: Se urcă un horn oblic spre dreapta (2 pitoane) care ne conduce în creasta traseului Muchia Mare, la baza lungimii nr. 4 a acestuia.

LC 4: Este lungimea cu pasul traseului. Se porneşte oblic stânga pe o faţă asigurată cu câteva pitoane slabe (toate mişcă), până la o fisură care are la bază un piton foarte slab. Placa din fisură mişcă, aşa că trebuie tracţionată cu prudenţă, pasajul trecându-se prin dreapta pe prize mici (grad 7). După ce ieşim din fisură continuăm pe o creastă spre dreapta, după o mică descăţărare, până la un piton bătut în partea stângă. De aici se urcă un alt ţanc, apoi se descaţără 4-5 m în cealaltă parte a crestei, zona fiind expusă.

LC 5: Porneşte pe o porţiune uşoară, orizontală, până la baza turnului din față, unde sunt câteva pitoane pentru retragere. Se urcă mai departe pe o faţă căzută până sub o mică surplombă, ce se trece prin dreapta, după care se traversează în stânga. Se ajunge în partea de sus a jandarmului, de unde, în descăţărare uşoară, se coboară în Strunga Degetului, la baza ultimei lungimi, de aici desprinzându-se o bucată imensă de perete.

LC 6: Prăbuşirea a smuls şi primele pitoane ale următoarei lungimi. După câţiva metri ajungem la o nucă mică ruginită, înţepenită într-o fisură, ce nu poate ţine căderi. Primul piton îl găsim după 3 m, continuăm spre dreapta, se descaţără până pe o placă subţire sprijinită de perete. Asigurăm următorul piton, apoi continuăm în sus 5 m pe un horn îngust, în ramonaj, ieşind în creastă printre bolovani, regrupând la unul din ei.