Traseul este unul spectaculos și aerian. A fost reparat cu ancore mecanice atât în regrupări, cât și în pași.

LC 1, 45m - Începe pe stânga intrării în Canionul Ciorânga Mare lângă placa în memoria lui Alexandru Floricioiu, unde se află un spit. Urcăm niște lespezi căzute și după cca 14 m dăm de primul piton. Mai urcăm puțin și traversăm în hornul din dreapta noastră (prima lungime din Lespezile Lirei) unde găsim al doilea piton. La capătul acestui horn cotim dreapta intrând pe linia unui vâlcel pietros deschis pe care se urcă aproximativ 4 m. Se regrupează pe stânga vâlcelului, la două spituri cu lanț, dincolo de un brad de care sunt legate mai multe cordeline.
Ca variantă se poate intra mai jos pe Lespezile Lirei, pe un prim horn îngust în care se poate asigura la 2 bolovani încastrați, apoi cel de-al doilea horn, mai scurt, unde dăm de un piton. 

LC 2, 40m - continuă ușor oblic spre dreapta pe vâlcelul ce capătă aspect de horn. Pe această lungime se afla un prim piton la circa 15 m pe dreapta, iar apoi pe stânga este o regrupare cu 2 spituri cu cordelină pe o platformă comodă înierbată (din Les Pas Revenus probabil, în afara liniei traseului), apoi la vreo 3-4m tot pe stânga o asigurare, continuăm pe scocul din dreapta și dăm de o regrupare cu 2 spituri cu lanț. Dacă regrupăm mai jos pe platformă următoarea lungime are aproape 60m.
LC 3, 45m - continuă în sus, tot ușor oblic dreapta. Cățărarea devine mai expusă, dar configurația traseului permite alegerea a diferite variante.  Varianta cu protecții fixe continuă în sus pe hornul larg pe care este regruparea pînă la primul piton, la care se traversează stânga spre vâlcelul de alături, se trece un horn un pic mai expus ca restul lungimii, dar protejat de un spit cu cordelină galbenă, și se continuă pe teren ușor până în regrupare. Regruparea este comodă, pe o platformă/brâu cu jnepeniș la 2 pitoane și 2 spituri, la dreapta crestei.

LC 4, 40m - începe de pe brâul mai sus menționat, prin dreapta muchiei (care se prezintă ca o lamă) și mai sus direct pe aceasta în sus. Pasajele sunt de liber, cu pitoane rare și depărtate, înclinația fiind aproape de verticală. Grad de dificultate IV/ IV+. Se regrupează la baza unui țanc mic, ușor detașat din muchie. Regruparea este destul de comodă și are 3 pitoane și 2 spituri.

LC 5, 45m - lungimea poate începe prin stânga, printr-un horn mic format de țanc și perete, sau prin dreapta pe o față expusă, verticală, ușor la dreapta și în sus spre o fisură, apoi continuă pe linia crestei. Primul piton este pe creastă, urmat de o regrupare intermediară la aproximativ 15m de la începutul lungimii. De aici se intră într-o fisură (pași de 6, ocolibili la artificial) la capătul căreia se traversează spre dreapta pe o placă spălată, în care ai niște prize fine pentru mână, iar cu picioarele se merge la aderență (pasajul cheie al traseului). Se ajunge astfel în partea dreaptă a unui turn cu bolovani friabili, format de muchie. Fisura dintre el și creastă ia frienduri medii/mari, ultimele protecții posibile inaintea unei orizontale de 10m neprotejabile dinainte de regrupare. Continuând pe aceasta urcăm o treaptă stâncoasă unde găsim o primă platformă unde, după un colțan de stâncă, găsim regruparea.

LC 6, 40m - pleacă în sus pe praguri bune de stâncă pe un vâlcel/diedru la capătul căruia, la dreapta unor jnepeni, pe o platformă comodă regrupăm la un spit cu inel, la 4-5 m după un piton vopsit galben.

* Pe toată lungimea traseului, la nevoie, se pot suplimenta asigurările folosind mobile sau anouri după colțuri de stâncă.

Din punctul în care am ieșit prindem o potecă firavă, spre dreapta, și continuăm pe ea printr-o porțiune de jnepeniș, mai întâi, iar pe urmă prin iarbă spre poteca Brâului de Sus. Ajungem aici în câteva minute, în dreptul unei mici șei și continuăm pe poteca, de acum clară și largă, spre dreapta. După traversarea a două vâlcele deslușim silueta inconfundabilă a Acului de la Amvon (loc bun de foto și odihnă).
De aici coborâm oblic dreapta (pe direcția de mers) în firul Vâlcelului cu Smirdar și suntem atenți, pe parte stângă la Fereastră. Se coboară la început pe o potecă bună, ulterior pe fir prin grohotiș. Se trece prin fereastră în Vâlcelul cu Fereastră de unde coborârea este elementară (doar câteva săritori ușoare). Sunt cinci săritori care se pot descățăra sau se fac cinci rapeluri de maxim 30m. Primele două rapeluri se pot face de la copacii cu cordelină, aflați pe dreapta cum ne uităm în aval. Rapelurile următoare se fac de la un spit cu inel aflat pe stânga, iar apoi de la două pitoane cu inel aflate pe dreapta. Ultimul rapel se poate face de la un copac cu cordeline de pe partea stângă. La sfârșitul Vâlcelului cu Fereastră intersectăm poteca marcata triunghi roșu de pe Brâul Ciorânga Mare în apropierea Refugiului Speranțelor. Facem la stânga pe această potecă și ajungem în 5 min la Refugiu.
Alternativ, dar nerecomandat, se poate rapela pe linia traseului The Way of Water. Din 3 rapeluri se ajunge în Canionul Ciorânga Mare. Evitați această modalitate de retragere dacă nu sunteți ultima echipă - ultimul rapel este expus la căderi de pietre din tot peretele + lungimile superioare din Bondar. Penultimul rapel este pe un tăpșan acoperit cu grohotiș, deci plecați cu corzile pe voi dacă există cineva sub voi, sau în canion. A avut loc deja un accident serios cu o piatră căzută la rapel!

Descriere - Ilie Nedelea (08.2018)

http://roclimbing.net/

Liviu Enache, Nedelea Ilie - Topo

https://carbucuresti.ro/un-accident-in-peretele-cioranga/

https://www.carpati.org/articol/lectiile_muntilor/1318/