Traseul abundă în pasaje de căţărare liberă, foarte delicată. În a doua şi a patra lungime de coardă considerate cele mai dure, capul de coardă are de rezolvat câteva treceri complicate unde îndemânarea şi fantezia sunt hotărâtoare.

Generalități.
Traseul abundă în pasaje de cățărare liberă, foarte delicată. În a doua şi a patra lungime de coardă considerate cele mai dure, capul de coardă are de rezolvat câteva treceri complicate unde îndemânarea şi fantezia sunt hotărâtoare. Prin poziţia traseului față de regiune, alpiniştii îşi pot completa cunoştinţele asupra unei zone sălbatice, delimitată de cele două brîuri: Brâul Ciorânga Mare şi Brâul de Sus.

Descrierea traseului.
Din punctul de ramificaţie, semnalat în textul arterei de bază, ne abatem la dreapta, urmând un pasaj în culoarul de jnepeni, până la baza traseului. Obstacolul iniţial, pe verticala căruia urmează să desfășurăm prima lungime de coardă, prezintă o fisură închisă, în lungul căreia urcăm cu ajutorul pitoanelor. O bună platformă întâlnită la 40 m ne permite să executăm regruparea.

A doua lungime de coardă reprezintă porțiunea cea mai dură a traseului. Primii 8 m de escaladă nu-și schimbă prea mult înfățisarea față de obstacolele întâlnite în precedenta lungime de coardă, în continuare, însă, fisura se deschide mult, înclinându-se oblic către dreapta și surplombând frecvent. Frecarea corzilor și finețea prizelor întâlnite îngreunează înaintarea. Intervalul ia sfârşit pe o brână îngustă și aeriană, unde ne regrupăm.

A treia lungime de coardă, mai ușoară, dar totuși expusă, o începem cu o traversare de 30 m către dreapta. După această distanță ne regrupăm, folosind pentru asigurare cele două pitoane existente.

A patra lungime de coardă se apropie prin dificultate de pasajele celei de a doua lungimi de coardă. La început folosim pentru înaintare linia unei fisuri complet verticală, care prezintă la diferite intervale pitoane pentru asigurare. Într-un punct în surplombă zăbovim mai mult, pentru a lua măsuri în vederea dirijării fără frecare a corzilor prin pitoane. Deasupra surplombei, peretele pierde din înclinație, ceea ce ne permite să înaintăm prin căţărare liberă până la platforma de regrupare pe care o întâlnim după derularea celor 40 m de coardă.

Escalada celei de-a cincea lungimi de coardă nu prezintă pasaje care să depăşească gradul 4-5 de dificultate. De aceea, pe alocuri căţărarea liberă ne permite să înaintăm mai repede. Intervalul ia sfârşit după 40 m, pe o muchie alungită ca un pinten din dreptul Brâului Ciorânga Mare spre Brâul de Sus.

În cazul în care nu vrem să ajungem pe creastă, la Brâul de Sus, putem efectua coborârea pe un itinerar mai dificil. Astfel, orientându-ne către stânga (cu spatele pe direcția în care am urcat traseul), coborâm în diagonală până în Vâlcelul Spălat, aflat destul de aproape. După ce îi traversăm talvegul și urcăm pe versantul opus, ajungem pe o muchie. În acest loc vedem conturat un scoc, în lungul căruia fără dificultăți, coborâm până pe Brâul Ciorânga Mare.

Piatra Craiului Turism-Alpinism - Emilian Cristea, 1984, pag. 234-235
- Nomenclatorul traseelor