Firul fiind marcat în treimea inferioară de cîteva săritori incomode, urmăm imediat în dreapta flancul înclinat al unui pinten (care separă de un alt horn, pămîntos în bună parte). Depășim aici o mică spintecătură (4 metri) lipsită de prize, după care traversăm în dreapta și urcăm finalmente oblu printre arbuști. Pe muchia orizontală a pintenului și apoi pe o față înierbată trecem în talveg, deasupra unei săritori dificile.

O săritoare scundă, cu bolovan, este depășită imediat mai sus printr-un ramonaj larg. Firul principal se abate apoi discret peste o spălătură din stînga, linia fiindu-i continuată de un horn cu pereți apropiați, din care traversăm, cînd se ivește posibilitatea, spre stînga. Ieșim astfel într-o zonă largă a văii, unde privirea răzbate pînă spre obîrșie. Urmează o nouă bifurcație. Ramura din stînga este barată imediat mai sus de o săritoare înaltă, cu capac, conturnabilă prin stînga (pe o față cu vegetație suficientă, dar cu puncte expuse), dincolo de care avansul nu mai pune probleme. Celălalt braț, avînd în dreapta un perete care se prelungește către Fața Înaltă din Creasta Picăturii, ne conduce peste cîteva săritori elementare. În locul unde atracția unor fețe din stînga devine irezistibilă, părăsim talvegul (prezentînd serioase rupturi mai sus) și suim un scoc inițial stîncos din acea parte. Acesta conduce în apropierea unei mici șei (pendinte de un fir al ramurii stîngi), la baza Turnului, pe care îl ocolim prin jnepenii din dreapta, săltînd finalmente în Șaua Turnurilor, la baza Feței Înalte.

Actualizare martie 2025:

În treimea inferioară sunt regrupări (stații de rapel) în 2 puncte, pe partea stângă cum urcăm. Sunt utile mobilele și un piolet.

Putem urma de aici Creasta Picăturii, sau coborî, pe Brîul Turnului, în Valea Seacă (cu trecere, la 50-60 metri de șa, într-o ramură inferioară).

Primăvara pe zăpadă, retragere spre Valea Albă (2025):

Din muchie (lângă turn) se poate descățăra sau rapela 30 m, sunt cordeline la zade pe ambele părți. Ajungem aproape de locul unde am ieșit anterior din firul vecin, din stânga (cum ne uităm în aval)

Coborâm în continuare pe firul pe care suntem până avem acces ușor (jnepeni) la muchia de pe dreapta (dinspre Bușteni), unde rapelăm la zade (mai multe opțiuni) vreo 25-30m oblic în talvegul vecin, unde găsim o stație de rapel în 2 puncte pe dreapta (reper pentru stație - deasupra este iarbă și o zadă solidă). Rapelăm peste o săritoare și coborâm până la ultima solidă zadă pe dreapta. Rapelăm și coborâm până găsim pe peretele din stânga o stație în 2 puncte. Rapelăm 20-25m (în funcție de zăpada acumulată se poate rapela și 30m, și peste hornul îngust care urmează) până la următoarea stație în 2 puncte, tot pe stânga. Rapelăm peste un horn îngust și coborâm ajungând în zona largă unde vine din stânga și firul vecin pe care am urcat anterior.

Coborâm pe picioare și pe muchia din stânga căutăm o zadă cu cordeline de unde rapelăm 30 m spre stânga muchiei.

Apoi avem 2 variante:

- putem trece în stânga peste un piept înierbat și coborâm un horn care spre final avea la un moment dat stație de rapel cu pitoane pe dreapta;

- continuăm pe firul din dreapta (cum ne uităm în aval) până vom ajunge să găsim pe peretele din dreapta prima din cele 3 stații succesive în 2 puncte, plasate la 30 m distanță între ele. Mai avem de descățărat un prag unde e de ajutor un lemn oblic.

Stațiile noi de rapel din perete sunt în stil Salvamont, un inel fix gros argintiu și un gujon cu 3 zale de lanț (în loc de ureche de spit), care uneori sunt legate cu cordelină.

Mircea Ordean, Alpinet

Actualizare 2025: Rupi.