Într-una din zilele următoare intram sub Peretele Piscul Rece, apucînd hățașul Brîului Roșu. Dincolo de al doilea umăr peste care brîul urcă și coboară, ne-am oprit să examinăm structura interesantă a peretelui „de la Ceardac", clădit din straturi curbe de plăci, străbătutede o fisură verticală adîncă.

Am ales drumul nostru prin dreapta acestei fisuri, bătînd pînă la jumătatea peretelui numai cinci pitoane.

Era o zi caldă, însorită, iar norii cumulus, tumultuoși, încadrau fotogenic peisajul alpin, îndemnîndu-ne la fotografii. În album a rămas amintire un colț de stîncă surplombată și silueta curajoasei alpiniste, înainte de creastă iarăși s-a pornit ploaia de fiecare zi, silindu-ne să ne adăpostim sub aceeași pelerină!