LC1: Plecăm pe un diedru cu prize scurse, ce îl căţărăm în spraiţuri. Regrupăm la un spit şi un piton după 30 m, pe o brână mare de iarbă.

LC2: Constă în căţărarea unui diedru, la fel în spaiţuri, având pitoane suficiente. Ieşirea pe brâna de iarbă de la finalul lungimii este mai problematică în lunile de toamnă, când iarba se răreşte. Regrupăm pe partea dreaptă, pe o brână, după ce trecem de o tufă, la 2 spituri.

LC3: Plecăm dreapta în traverseu, însă nu până la capăt, unde se vad în depărtare nişte pitoane (aceea era linia originală, în starea pitoanelor nu este grozavă). Mergem în sus pe o față căzută tăiată de o fisură, unde putem vedea un spit aproape de capătul ei. În cazul în care avem semicorzi (sau o coardă, dar bucle foarte lungi), sărim peste regruparea intermediară, ce se află la doar 20m. Continuăm în sus până sub surplombă, care nu are pași grei și poate fi trecută şi artificial (sunt pitoane suficiente). Regrupăm pe o brână mică de iarbă, după 45m.

LC4: Constă în 2 diedre, ce le vom căţăra în spraiţ. Asigurări suficiente. Primul diedru este ușor surplombant, al doilea are o față căzută și spălată pe peretele din stânga. Cel mai des se merge pe terenul mai ușor de pe latura dreaptă a celui de-al doilea diedru. La capătul celui de-al doilea diedru traversăm stânga, până în regruparea formată dintr-un spit şi un piton, pe praguri de iarbă.

LC5: Traversăm dreapta, urcăm un mic diedru, apoi dificultăţile scad, dar şi asigurările (ca şi număr şi ca şi calitate). Regrupăm la baza Livezii cu Mesteceni, la un copac, la alegere. De la această regrupare se mai merge preț de o lungime de coardă de iarbă până în vârful peretelui.