LC1: Începe în partea superioară a Circului de Piatră. Urcăm de pe brâna de iarbă oblic stânga o față căzută punctată ici-colo cu iarbă, spre un diedru cu o fisură ca o paranteză aflată pe dreapta noastră, unde găsim 2 pitoane, la inceput și la sfârșit. Cotim ușor diagonal stânga spre o zonă cu iarbă, unde găsim pe dreapta un piton la vreo 8m, apoi în sus 3-4m spre o regrupare intermediară cu 2 pitoane legate cu cordelină la care asigurăm și o depășim. Continuăm 10-12m spre stânga în traversare ușor ascendentă peste iarbă și stâncă până în regruparea comodă cu piton și spit.

LC2: Imediat după regrupare dăm de un prag de pământ înalt de 1,80m pe care ne săltăm ținându-ne bine de iarbă, la picioare fiind destul de incomod. Ajungem la un spit și abordăm fisura cu lățime variabilă în bavareză sau folosind și prizele de pe dreapta. Mai sus asigurăm 2 țevi în fisură, una dintre acestea mâncată parțial de rugină, și un piton pe stânga fisurii. Reîntâlnim combinația stâncă (mici plăci/lespezi verticale) și iarbă unde trebuie să fim atenți pe ce călcăm. Putem pune un friend BD C4 #0.75 după o mică lespede verticală. Mai găsim 2 pitoane și iesim pe teren ușor care ne scoate într-o regrupare comodă, cu 4 asigurări, 3 pitoane și 1 spit.

LC3: Cea mai înierbată din tot traseul. Pornim în traversare spre dreapta pe o brâniță inierbată și îngustă spre o fisură verticală aflată la capătul brâniței unde punem o nucă mică. Continuăm în sus pe stâncă și iarbă și dăm repede de o altă fisură pe stânga unde punem un friend BD C4 #0.75. Continuăm oblic dreapta și la capătul unei noi zone înierbate dăm de o regrupare intermediară cu 2 pitoane pe o brână comodă la o mică grotă formată de un bolovan. Deasupra noastră drept în sus se vede fisura roșie care a dat numele traseului. De la regrupare ușor oblic stânga urcăm și dăm de un piton. Schimbăm direcția ușor oblic dreapta spre un mic diedru căzut în fisura căruia găsim un alt piton. Apoi în sus pe iarbă mici zig-zag-uri. Putem asigura într-o fisură cu un friend BD C4 #1. Ținându-ne bine de iarba abundentă continuăm în sus spre perete apoi cotim stânga pe brâna înierbată unde găsim regruparea cu 2 pitoane.

LC 4: Pe fisură în sus. Asigurările sunt țevi. Pe prima lungime de fisură este o mică burtică înainte de regrupare. Regruparea este în stânga de fisură pe o brână de gresie, iar pitoanele sunt toate proaste, așa că e bine să se asigure primul piton din următoarea lungime înainte de a regrupa, mai ales că acesta este relativ sus și la plecare avem pasul cel mai tare din tot traseul.

O altă opțiune este depășirea regrupării intermediare până vedem primul spit din traseu și regrupăm înainte de el pe partea stângă la un spit și un piton.

LC 5: Continuă pe fisură. A doua sau a treia asigurare nu mai are inel. În partea de sus se face o traversare către dreapta la o regrupare cu o mică grotă. O altă optiune este continuarea pe fisură direct în sus după țeava cu inelul rupt, aici neavând deloc asigurări în jur de 10-15m, util ar fi să luăm asigurări mobile mai mari, hexuri. Regrupare la 2 pitoane.

LC 6: Stânga până la fisură, apoi sus și dreapta pe sub o arcadă, pe o poliță plină de nisip, până la o brână comodă, la baza unui horn orientat stânga.

LC 7: Pe hornul din stânga deși NU se vede nici o asigurare. Primul piton este la peste 8m de regrupare. A NU se lua în dreapta pe brâna unde există o linie de pitoane care la un moment dat se termină! După horn se iese pe un moț de stâncă, apoi traversare stânga pe o placă și regrupare incomodă în ham și aeriană la baza unei fisuri.

LC 8: Pe fisura bine pitonată în sus (atenție unele cuie mișcă) apoi în traverseu către stânga, peste o față compactă, dar căzută, până pe o brână.

LC 9: Continuă traversarea către stânga pe brâna către hornul final. Pasaje ușoare, dar destul de friabil. Ieșirea originală a traseului se făcea prin Hornul Negru, ce tronează deasupra, care însă este evitat din cauza numeroșilor bolovani foarte instabili.

LC 10: Pe hornul de ieșire din Eftimie Croitoru, unde găsim 2-3 pitoane. Regrupăm la spiturile ce se află imediat după ieșirea din horn. Până pe Brâna Mare a Coșilei mai avem de urcat un bolovan mic, aflat la stânga regrupării.

De la Refugiul Coștila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ține o mică crestuliță până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanț am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuță îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Din Circul 1 se continuă poteca pe sub perete, către Circul 2. La capătul brânei, este un hornuleț, pe care se urcă până la o brână, care se parcurge către dreapta, până la capătul ei. Aici, oarecum după colț, este un hornuleț, pe care se urcă către Circul de Piatră. Este expus, pentru ca sub el apare jos poteca de la baza peretelui și este ceva înălțime, dar ușor.

Se urcă pe Brâna Mare a Coștilei până la intersecția cu Creasta Văii Albe (intersecție marcată și de Hornul lui Gelepeanu, pe care se poate ieși în platou) și se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanțuri. După ce se termină lanțurile se mai coboară 50m, apoi se ține potecuța de pe crestulița din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanț și ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

fralpinism - http://www.fralpinism.ro/?cat=142
Silvia Iordache - http://silvia-iordache.blogspot.ro/2007/11/tr-fisura-rosie-5b-circul-2.html
Bucegi Turism Alpinism ed 2 - Emilian Cristea, N. Dimitriu, 1964
Poză - Nagy Rudolf (Rudi); Mihai Sava
- Solo în Fisura roșie