Din poteca ce ne duce către scocul Circului de Piatră (acel parcurs situat exact sub Fisura Roșie), după ce aceasta a avut acel parcurs orizontal, dreapta, pe curbă de nivel, odată intrați în scoc, identificăm în stânga o mică zadă, după care pe fețele din stânga ne avântăm pe un jgheab înclinat, ce mai sus capătă un parcurs mai expus. După aprox. 30 m găsim asigurări, unde putem regrupa, sau continua simultan escalada, păstrând direcția drept în sus ușor stânga, în stânga muchiei ce străjuiește Circul "Roșiei". După încă 2 lungimi de dificultate mică, traseul nostru accede diedrul de sub o muchie mare de piatră, punctat de spituri rare, care ne scoate într-o zonă cu mici brâne, friabil și plăci mari. Ne abatem către dreapta, în trepte, regrupând la un piton și o țeavă pe o mică brână. De aici, după încă 40 m sus și dreapta, accedem o platformă mai lată, care este brâna unde se despart - în dreapta - Eftimie Croitoru, iar în sus și stânga Fisura Albă și Fisura Verde. Aceasta primă secțiune a traseului are un parcurs de aprox. 200 m și dificultate II-III ... Platforma pe care ne găsim este la același nivel în perete, și în stânga brânei de pe care începe Fisura Roșie propriu-zis (fisura).
Către dreapta platformei identificăm și regruparea, cu un piton cu inel și două spituri.

Prima lungime de coardă (35 m): Ca pasaje impuse este și cea mai grea a traseului (gr VI). Se desfășoară pe fisura schițată deasupra (nu către stânga!), de care ne desparte o rampă de câțiva metri, și o placă de gresie. Intrarea în fisură e surplombantă, dar găsim prize bune la mâini, iar la capătul acestui pasaj este și prima asigurare, un spit. Urmează un pasaj mai lung de liber (5 m) cu chei de mână, spreizuri și bavareză, punctat de smocuri de iarbă, pe dreapta găsim iar un spit și apoi un inel bun. Trecem deasupra, escalada fiind fină și de echilibru, preponderent prizele fiind pe fața din dreapta, partea stângă a fisurii având perne de iarbă pământoase și friabil. Un alt spit marchează intrarea într-un horn de 8 m, ușor, iar la capătul lui pe dreapta cel de-al patrulea spit marchează și finalul lungimii, printr-o rampă de iarbă către stânga, unde după un pinten întâlnim regruparea, pe o platformă generoasă, asigurată cu 2 spituri.

A doua lungime de coardă (55 m): Diedrul vertical de la plecare este punctat de 2 pitoane bune, urmate de o fisură groasă ce ne scoate pe un prag, iar ușor stânga găsim un piton cu inel. Urcăm praguri și trepte înierbate și ușor friabile, câțiva metri până când peretele redevine vertical și expus. O placă compactă  străjuită dreapta-stânga de 2 fisuri e barată la ieșire de o surplombă. Accedem baza surplombei pe fisura din stânga, protejată de un spit, apoi pitoane, iar ieșirea din surplombă o facem prin partea dreaptă, pasajul fiind protejat de alt spit. Un moment de odihnă pe praguri precede atacul fisurii verticale și expuse de deasupra, de aprox. 20 m,  asigurată de puncte fixe solide și suficiente, printre care încă 2 spituri și pitoane bune. Această fisură conține și pasajul cel mai dificil la liber al traseului (rotpunkt). Escalada este atletică, expusă și continuă pe această porțiune, fiind cea mai frumoasă din tot traseul. Depășit acest pasaj, un prag de iarbă, o surplombă continuată de 2 fisuri asigurată cu țevi precede ultimii 8 m până în regrupare. Aceștia sunt parcurși ocolind surplomba pe o fisură-diedru către stânga, prinzând apoi regruparea cu un mic traverseu dreapta. Regruparea o recunoaștem imediat, fiind, pe lângă o parte din pitoanele originale, marcată de 2 spituri, ca fiecare regrupare din traseu.

A treia lungime de coardă (37 m): Parcursul acestei lungimi se desfășoară pe fisura clară de deasupra, asigurată pe pitoane, orientată ușor stânga, ce capătă pe alocuri aspect de diedru-horn. Escalada este spectaculoasă, fără a avea însă o dificultate deosebită (V). O rampă înierbată oblic stânga ne conduce pe platforma de regrupare, comodă și cu o viziune deosebită.

A patra lungime de coardă (15 m):  Este o lungime ce trece un pasaj mai expus, cu gresii, drept în sus, asigurat de un peu și un spit, apoi traverseu pe o zonă friabilă, însă punctat de 3 peuri, către dreapta, unde găsim regruparea, aproape de baza unui diedru-horn.

A cincea lungime de coardă (35 m): Parcursul ei e clar, pe diedrul deja amintit, întâlnind, în ordine, o rampă, punctată cu iarbă și un peu la plecare, o surplombă cu acces și prin dreapta și prin stânga, (traseul original e prin stânga, însă varianta din dreapta e mai curată și compactă, (o bavareză frumoasă), și un diedru cu mici platforme, de dificultate mică, până ieșim pe brâna mare de dinaintea hornului final, loc unde întâlnim regruparea.

A sasea lungime de coardă (35 m): Hornul final, nu prezintă dificultate, se abate ușor către stânga și ia sfârșit pe Brâna Mare a Coștilei, nu departe de punctul cel mai înalt al Peretelui Văii Albe, punct situat  în dreptul Hornului lui Gelepeanu.