Traseul urmează o muchie aproape verticală, care intersectează pe parcurs un șir de platforme, în parte acoperite cu vegetație.

Începând din Circul al 2-lea, prima porțiune din traseul Muchiei Brânelor urmează în diagonală și spre dreapta o zonă pe alocuri înierbată, care iese în coama ce separa Fisurile Centrale (în stânga, cum urcăm) de marea spintecătură a Fisurii Albastre, situată la extremitatea răsăriteană a PereteIui Văii Albe.

Prima L.C. vizează un diedru de 20 m înălțime a cărui escaladă ia sfârșit pe un brâu larg, unde ne regrupăm.

În cursul celei de a 2-a L.C. efectuăm, de-a lungul acestui brâu, o traversare oblică spre dreapta, pe o porțiune de 40 m.

În cea de a 3-a L.C. întâlnim de la pornire o treaptă de cca. 2 m, pe care o escaladăm. De aici, printr-o fisură de 7-8 m, urcăm un pasaj puternic înclinat, iar după o traversare scurtă către stânga trecem peste o serie de obstacole dificile, la capătul cărora întâlnim o brână, unde efectuăm o nouă regrupare.

A 4-a L.C. urmează mai întâi un brâu ce ia sfârșit în fața unui pasaj spălat, pe care-l traversăm în diagonală, cca. 10 m până la baza unei fisuri acoperite cu vegetație, unde ne regrupăm.

Urmând linia acestei fisuri (a 5-a L.C.), ne regrupăm după 40 m, fără să întâlnim pe parcurs obstacole, de o dificultale mai deosebită.

A 6-a L.C. începe printr-o traversare de cca. 5 m spre dreapta, după care urcăm o serie de fețe înclinate ce se prelungesc în trepte, pe fața peretelui. Un brâu înierbat marchează punctul din care vom executa o traversare spre dreapta, până la baza unui horn cu rocă friabilă, la intrarea căruia ne regrupăm.

Escaladând acest horn prin ramonaj (a 7-a L.C.), trecem peste o placă spălată. Pasajul surplombant care urmează constituie punctul de maximă dificultate a traseului și este depășit cu ajutorul a 2-3 pitoane. Regruparea se face pe o platformă largă, de unde putem urmări cu usurință detaliile porțiunii finale a traseului.

De-a lungul celei de a 8-a L.C., care traversează o zonă tot atât de accidentată ca și cea precedentă, urmăm verticala peretelui pe o distanță de cca. 40 m, trecând printr-un mic horn, iar în continuare, peste o surplombă și o față fisurată, a căror escaladă la coardă dublă impune o foarte atentă distribuire a corzilor în carabiniere.

În cursul penultimei L.C. (a 9-a) urcăm o față puternic înclinată, peste o serie de mici praguri stâncoase, după care ne regrupăm într-un horn adânc.

Ultima L.C. (a 10-a) urcă acest horn, ce se deschide tot mai mult, luând în porțiunea superioară înfățișarea unei pâlnii uriașe. Cu acest obstacol escalada ia sfârșit în Creasta Văii Albe, pe al cărei parcurs (către vest) ieșim în Brâul Mare al Coștilei, sub Stânca lui Gelepeanu.

De la Refugiul Coștila se merge pe poteca de Brâna Aeriană. Vom trece 2 vâlcele, vom ține o mică crestuliță până vom ajunge La Pândă. Dacă dăm de un lanț am ajuns prea sus, trebuie să coborâm 20 m. De La Pândă facem stânga pe o potecuță îngustă și expusă ce ne conduce în Circurile Văii Albe. Din Circul 1 se continuă poteca pe sub perete, către Circul 2. La capătul brânei, este un hornuleț, pe care se urcă până la o brână, care se parcurge către dreapta, până la capătul ei. Aici, oarecum după colț, este un hornuleț, pe care se urcă către Circul de Piatră. Este expus, pentru ca sub el apare jos poteca de la baza peretelui și este ceva înălțime, dar ușor.

Se iese în Creasta Văii Albe și se coboară pe creastă către Brâna Aeriană. Pe parcurs găsim mai multe ancore mecanice roșii pe care le putem folosi pentru rapel în caz de oboseală sau vreme nefavorabilă. Traversăm Brâna Aeriană (ce are pe tot parcursul ei cablu metalic), Se coboară apoi într-un vâlcel, pe care se continuă până la finalul lui, se face stânga, se intră în alt vâcel pe care în coborâm cu ajutorul unor lanțuri. După ce se termină lanțurile se mai coboară 50 m, apoi se ține potecuța de pe crestulița din dreapta (cum coborâm). Traversăm dreapta pe o brână (pe deasupra Peretelui Vâlcelului Stâncos), coborâm un fel de vâlcel cu lanț și ajungem de unde am plecat, în locul La Pândă. De acolo în 20 de minute suntem înapoi la Refugiu.

Bucegi Turism Alpinism, Ed. a 2-a, rev. și adăugită - Emilian Cristea, Nicolae Dimitriu, Editura Uniunii de Cultură Fizică și Sport, 1964; 
Muntii Bucegi Drumetie Alpinism Schi - Walter Kargel, Bel Alpin, București, 2000
Cătălin Șerban - https://www.flickr.com/photos/catalin_serban/sets/72157627022604072/