Surplomba cu Pendul

LC1 - pleacă spre dreapta peste nişte bolovani cu praguri şi după vreo vreo 3 m ne orientăm ascendent spre un tavan mare, foarte vizibil de jos. Pînă acolo se urcă relativ drept, cu mici deviaţii stînga-dreapta, pe plăci şi bolovani presăraţi cu praguri, urmînd linia pitoanelor şi a ancorelor chimice puse la reamenajare de Dan Vasilescu. Lungimea, mai ales pe început, e uşor friabilă şi nu depăşeşte gradul 6plus. Se regrupează după aproximativ 40m pe o platformă largă aflată la vreo 6 m de extremitatea dreaptă a tavanului.

LC2 - Se pleacă ascendent stînga spre tavan, peste o faţă înclinată apoi se traversează orizontal stînga pe sub acesta. În capătul din stînga peretele face un unghi şi cîţiva metri mai sus, pe un mic prag, se află regruparea. Porţiunea de după unghi conţine cheia traseului şi pendulul pe care nu l-am experimentat. Am abordat pasajul traversînd ascendent stînga, pe linia ancorelor, loc unde am montat şi o balustradă pentru secunzi (al meu şi al lui Mihai). Lungimea o estimez la 20m. Pasul, care a ieşit la liber după ceva forţări, îl estimez pe la gradul 7.

LC3 - Pleacă ascendent stînga pe o faţă înclinată în lungul unui diedru-fisură, apoi în sus pe faţă. Se intră într-un hornuleţ de cîţiva metri care are în partea superioară dreaptă o zadă. Aici, la işirea din hornuleţ, traversăm orizontal dreapta pe după zadă apoi urcăm spre dreapta pe nişte praguri de iarbă pînă la o placă de piatră pe care se află o ancoră şi un piton solid unde regrupăm. Atenţie, la ieşirea din hornuleţ nu se continuă în sus. Deşi pare căţărabil şi ar fi o linie firească a traseului, acesta nu e pe acolo. Lungime estimată la 25m şi un grad maxim de 6/6plus.

Traseul se poate continua în sus până în poteca de Brâna Aeriană, încă 2 lungimi, însă totul mişcă şi se rupe în mâini şi la picioare, iar pitoane nu sunt. Linia celor 2 lungimi este "la inspiraţie".