LC1 - pleacă spre dreapta peste niște bolovani cu praguri și după vreo vreo 3 m ne orientăm ascendent spre un tavan mare, foarte vizibil de jos. Pînă acolo se urcă relativ drept, cu mici deviații stînga-dreapta, pe plăci și bolovani presărați cu praguri, urmînd linia pitoanelor și a ancorelor chimice puse la reamenajare de Dan Vasilescu. Lungimea, mai ales pe început, e ușor friabilă și nu depășește gradul 6plus. Se regrupează după aproximativ 40m pe o platformă largă aflată la vreo 6 m de extremitatea dreaptă a tavanului.

LC2 - Se pleacă ascendent stînga spre tavan, peste o față înclinată apoi se traversează orizontal stînga pe sub acesta. În capătul din stînga peretele face un unghi și cîțiva metri mai sus, pe un mic prag, se află regruparea. Porțiunea de după unghi conține cheia traseului și pendulul pe care nu l-am experimentat. Am abordat pasajul traversînd ascendent stînga, pe linia ancorelor, loc unde am montat și o balustradă pentru secunzi (al meu și al lui Mihai). Lungimea o estimez la 20m. Pasul, care a ieșit la liber după ceva forțări, îl estimez pe la gradul 7.

LC3 - Pleacă ascendent stînga pe o față înclinată în lungul unui diedru-fisură, apoi în sus pe față. Se intră într-un hornuleț de cîțiva metri care are în partea superioară dreaptă o zadă. Aici, la ișirea din hornuleț, traversăm orizontal dreapta pe după zadă apoi urcăm spre dreapta pe niște praguri de iarbă pînă la o placă de piatră pe care se află o ancoră și un piton solid unde regrupăm. Atenție, la ieșirea din hornuleț nu se continuă în sus. Deși pare cățărabil și ar fi o linie firească a traseului, acesta nu este pe acolo. Lungime estimată la 25m și un grad maxim de 6/6plus.

Traseul se poate continua în sus până în poteca de Brâna Aeriană, încă 2 lungimi, însă totul mișcă și se rupe în mâini și la picioare, iar pitoane nu sunt. Linia celor 2 lungimi este "la inspirație".