Ruta are 4 lungimi și are caracter de „direttissima” cu intrare în dreapta de traseul Hardy și ieșire în stânga de traseul Suzana, în vârful Țancului Mic. Stânca este deosebit de compactă, iar dificultățile culminează în lungimea a 3-a. Titus a fost secondat de Cătălin Pădure (Bătrânu) și Adi Cernea. Pe parcurs au fost folosite 20 de asigurări fixe intermediare (19 ancore mecanice, plus 1 piton) și câte 2 ancore în regrupări.

Prima lungime: Din punctul de intrare pe fisura din traseul Hardy, se traversează dreapta la echilibru 3m pe alveole bune până se prinde prima asigurare, un spit, care odată depășit, conduce într-o fisură oblic stânga, ce primește un friend mai mic dacă e necesar. Prizele bune și un peu ajută depășirea fisurii, la al cărei capăt se poate fixa un friend. Fața de deasupra cere o ridicare mai delicată, dar prizele redevin mari. Un alt spit marchează trecerea pe o nouă față, unde înclinarea peretelui revine la verticală. Traseul continuă ușor oblic dreapta, unde întâlnim alte 2 spituri succesiv, aflate la distanță de aprox. 3m unul de altul. În această zonă, pasajele sporesc în dificultate. După ultima asigurare, traseul virează ușor stânga, traversând o față căzută, apoi sus 2m pe o rampă și stânga până pe o platformă confortabilă înierbată unde regrupăm, la 6m deasupra primei regrupări din Hardy. 30m, grad 7a

A doua lungime: Platforma de regrupare o depășim prin stânga, trecând un pasaj mai dificil, impus, de echilibru, până prindem primul spit. Deasupra lui traseul întâlnește tr. Hardy, cu care parcurge câțiva metri în comun (ieșirea din lungimea a 2-a din Hardy), pe o față căzută. Când întâlnim brâna de deasupra, punctată deasupra cu un spit, nu traversăm, ci depăsim spitul prin dreapta, direct pe fața de deasupra, printr-o ieșire mai dificilă. Un nou spit mai sus, pe față, ne conduce într-un diedru înclinat și foarte deschis, dar pe care nu mai sunt asigurări. Aici potențialul de cădere este mai mare. Pasajul de liber este mai tare și fin la final, culminând cu ieșirea deasupra, pe rampa din Hermann Buhl, la o regrupare cu 2 ancore chimice. Nu regrupăm aici, ci ieșim frontal sus spre dreapta, asigurând spitul jalon de deasupra. Regruparea o prindem după câțiva metri de traverseu pe prize mari. 30m, grad 6b

A treia lungime: Are un parcurs deosebit de consistent în pasaje tari, este foarte atletică și spectaculoasă, dar nu prezintă riscuri. Practic o față de 35m care începe domol și surplombează în final, pe ultimii 5m. Conține 7 spituri. Plecarea până la prima ancoră este ușoară, pe prize bune. Ridicarea peste prima ancoră se face pe prize foarte mici, la mâini și la picioare, pentru picior este o mică treaptă esențială, de echilibru și gheară. Depășirea celor de-a 2-a și a 3-a ancore este și mai dificilă, prizele fiind simbolice și depărtate, dar a 4-a ancoră se asigură din prize bunicele, iar fața de deasupra e cu adevărat fină. Două prize de un deget și lipsa prizelor la dreptul fac pasajul foarte dificil. Mai sus un bidoigt și alte prize bune conduc la a 5-a ancoră, dar cum tot ce e bun ține puțin, revenim pe prize proaste și puține, dar peretele mai "cade" puțin. Făcând un mic traverseu spre dreapta găsim o alveolă bună la mână, urmată de niște praguri mici și riglete ușor stânga sus. Asigurăm a 6-a ancora și urmează o ridicare fără mari dificultăți. Prizele sunt bunicele, dar peretele începe să surplombeze și efortul este mare. Pasajul ce urmează se face în semicerc spre stânga, în partea lui finală (sub ancora 7) având prize mari la mână. Finalul lungimii este un liber în sus și ușor stânga până ce prindem regruparea, comună cu Suzana, într-un mic "balconaș", deasupra surplombei. 30m, grad 7b-7c

A patra lungime: Fața ce barează plecarea pe ultima lungime se depășește frontal, prima asigurare fiind destul de aproape. O prindem cu ajutorul unui prag și a două alveole, din care prima este proastă. Urmează două prize mari, întâi un bidoigt de stânga și apoi la dreapta o gaură laterală, a doua asigurare, și ieșirea pe o față cu prize mai mari, dar totuși nu ușoară. Frontal deasupra o fisură ne conduce la a 3-a ancoră, punct din care traversăm 1m dreapta pentru prize mai bune. Pasajul ce urmează se trece cu ajutorul unor fisuri inverse, ușor friabile. Deasupra găsim un prag de gresie și o alveolă, de unde asigurăm a 4-a ancoră. Pasajul următor este depășit ușor dreapta, dar revenim pe o rampă, iar spre stânga găsim o priză mare, urmată de o nouă față cu bolovani mari ca niște pepeni, încastrați. Ajungem pe o mică brână, iar niște jnepeni ne barează ieșirea în creastă. Traseul nostru continuă pe fața de deasupra, pe lângă jnepeni, prin stânga lor, până la ieșirea în creastă, aproape de vârf, unde traseul ia sfârșit. Asigurarea o facem la niște rădăcini groase de jneapăn. 30m, grad 6bplus