Însoțit de Cătălin Pădure (Bătrânu), am descins pe brâna de la la baza viitorului traseu, situată în stânga de Suzana. Intenția mea era să parcurg fața compactă de conglomerat până în Hermann Buhl, după care aveam să trec deasupra și să ies în vârful țancului. După 5 ore foarte tensionate și intense, am reușit să deschid prima lungime, de 40m, cu 8 asigurări fixe, un piton și șapte spituri, pe pasaje uneori destul de lungi și dificile, cu prize abia schițate, mai ales la picioare.

Dacă prima lungime are aspect de față compactă cu asigurări rare dar solide, a doua lungime care mi-a consumat tot cam 5 ore, are un aspect mult mai "clasic", prima parte fiind diedrul de la plecarea pe ultima lungime din Hermann Buhl, expus și ușor surplombant la final, cu o stâncă ceva mai murdară, deasupra având fețe mai compacte și curate, iar traseul se abate ușor oblic dreapta către un copăcel suspendat, iar apoi sus și iar dreapta, cu mici pasaje verticale mai expuse. Finalul acestei lungimi de încă 40m este pe vârful țancului, de unde l-am asigurat pe Bătrânu la niște jnepeni groși (în același punct unde dinspre dreapta vine altă rută deschisă de noi aici, Abyssus Inexpugnabilis).