Acest traseu, împreună cu Calvaria sunt foarte rar parcurse, datorită faimei lor de trasee dificile (preponderent artificiale), prost pitonate și friabile. În 1998 de exemplu, traseul a fost parcurs doar de două echipe: una a băimăreanului Alexandru Kovacs (Șoni) iar cealaltă a CAR Cluj.

Traseul a fost realizat de Octavian Brătilă - Bulinel între 1988 - 1990.

LC 1: Mai întâi urcăm 3 - 4 metri pe iarbă pentru a ajunge la peretele propriu-zis, apoi începem ascensiunea destul de expus până la primul piton, dar pe prize bune. Traseul o ia ascendent dreapta artificial în prima fază, apoi la liber. După aproximativ 30 de metri regrupăm pe o mică brână.

LC 2: Ocolește mai întâi o mică surplombă prin stânga, apoi se urcă un hornuleț și pătrundem într-o zonă plină de bolovani instabili, care trebuie dați jos pentru a se evita eventualele accidentări. Ne urcăm pe bolovanul care o ia stânga și o tot luăm spre dreapta. Regrupăm la intrarea într-un horn înclinat.

LC 3: Parcurgem acest horn plin de vegetație și fără piton destul de incomod și emoționant. Dincolo de el asigurăm și coborâm jumătate de metru pentru a ajunge într-o brână, de unde intrăm într-un diedru lejer. Ieșim pe iarbă și curând regrupăm. Atenție! Din acest punct traseul se desfășoară deasurpa traseelor de escaladă Olive, Bluto, Popeye și există pericolul accidentării celor de jos.

LC 4: În dreapta noastră observăm pitoanele din Calvaria iar sub noi Hășdatele și mulțimea de turiști care privesc curioși în sus. În stânga, traseul Vigh Tibor pare mărunt, tocmai în extrema cealaltă a peretelui.

Plecăm mai întâi într-un traverseu scurt spre dreapta, apoi drept în sus pe o placă unde sunt bătute 4 expansoare (în regrupare, ascunse în iarbă se mai găsesc câteva, precum și două foreze rămase de la premieră). Facem un traverseu la dreapta, apoi intrăm într-un horn destul de friabil. Dincolo de el, trecem direct o surplombă cu niște pitoane-țeavă gen Coștila. Ieșirea se face la liber, deoarece lipsește un piton. După câțiva metri regrupăm.

LC 5: Escaldăm un diedru destul de bine bătut, apoi traseul o ia la stânga. Din acest punct noi am părăsit traseul și am ieșit pe brâna Szento, unde am dat de Calvaria.

Pentru retragere, am parcurs o lungime din Calvaria, apoi am făcut un rapel dirijat spre dreapta, până sub Peretele Caprelor. De aici, ori se coboară la "furcă" apoi jos la potecă, ori se străbate Peretele Caprelor, un traseu superb și curat, așa cum am făcut noi.

Continuarea traseului Ave Maria, după câteva lungimi de perete, presupune escaladarea unor creste foarte friabile, pe care nu o recomand. Până în acest punct însă, traseul este destul de bine pitonat, ici - colo friabil, dar destul de înierbat.