Ave Maria

Acest traseu, împreună cu Calvaria sunt foarte rar parcurse, datorită faimei lor de trasee dificile (preponderent artificiale), prost pitonate şi friabile. În 1998 de exemplu, traseul a fost parcurs doar de două echipe: una a băimăreanului Alexandru Kovacs (Şoni) iar cealaltă a CAR Cluj.

Traseul a fost realizat de Octavian Brătilă - Bulinel între 1988 - 1990.

LC 1: Mai întâi urcăm 3 - 4 metri pe iarbă pentru a ajunge la peretele propriu-zis, apoi începem ascensiunea destul de expus până la primul piton, dar pe prize bune. Traseul o ia ascendent dreapta artificial în prima fază, apoi la liber. După aproximativ 30 de metri regrupăm pe o mică brână.

LC 2: Ocoleşte mai întâi o mică surplombă prin stânga, apoi se urcă un hornuleţ şi pătrundem într-o zonă plină de bolovani instabili, care trebuie daţi jos pentru a se evita eventualele accidentări. Ne urcăm pe bolovanul care o ia stânga şi o tot luăm spre dreapta. Regrupăm la intrarea într-un horn înclinat.

LC 3: Parcurgem acest horn plin de vegetaţie şi fără piton destul de incomod şi emoţionant. Dincolo de el asigurăm şi coborâm jumătate de metru pentru a ajunge într-o brână, de unde intrăm într-un diedru lejer. Ieşim pe iarbă şi curând regrupăm. Atenţie! Din acest punct traseul se desfăşoară deasurpa traseelor de escaladă Olive, Bluto, Popeye şi există pericolul accidentării celor de jos.

LC 4: În dreapta noastră observăm pitoanele din Calvaria iar sub noi Hăşdatele şi mulţimea de turişti care privesc curioşi în sus. În stânga, traseul Vigh Tibor pare mărunt, tocmai în extrema cealaltă a peretelui.

Plecăm mai întâi într-un traverseu scurt spre dreapta, apoi drept în sus pe o placă unde sunt bătute 4 expansoare (în regrupare, ascunse în iarbă se mai găsesc câteva, precum şi două foreze rămase de la premieră). Facem un traverseu la dreapta, apoi intrăm într-un horn destul de friabil. Dincolo de el, trecem direct o surplombă cu nişte pitoane-ţeavă gen Coştila. Ieşirea se face la liber, deoarece lipseşte un piton. După câţiva metri regrupăm.

LC 5: Escaldăm un diedru destul de bine bătut, apoi traseul o ia la stânga. Din acest punct noi am părăsit traseul şi am ieşit pe brâna Szento, unde am dat de Calvaria.

Pentru retragere, am parcurs o lungime din Calvaria, apoi am făcut un rapel dirijat spre dreapta, până sub Peretele Caprelor. De aici, ori se coboară la "furcă" apoi jos la potecă, ori se străbate Peretele Caprelor, un traseu superb şi curat, aşa cum am făcut noi.

Continuarea traseului Ave Maria, după câteva lungimi de perete, presupune escaladarea unor creste foarte friabile, pe care nu o recomand. Până în acest punct însă, traseul este destul de bine pitonat, ici - colo friabil, dar destul de înierbat.